Sunt sigur că de epoca bronzului aţi auzit. Şi de epoca fierului. Fără îndoială că oamenii primitivi au confecţionat unelte şi din lemn sau din oase dar fiind mai fragile ca metalele nu s-au păstrat suficiente rămăşiţe pentru a binemerita o denumire aparte.
Cam aşa arăta maşina după ce m-a turtit 🙂 Ce credea ea că scapă aşa uşor?!
Şi totuşi pentru mine anul 2012 a fost anul oaselor rupte:
http://codlea-info.ro/accidentat-pe-trecerea-de-pietoni-a-scapat-ca-prin-urechile-acului/
Pentru prima dată am mulţumit cerului că am gâtul scurt: dacă aveai gâtul numai cu puţin mai lung – mi-a explicat medicul ortoped care mi-a reparat umărul – se bălăngănea şi dădeai cu capul de bordură. Şi deloc nu ar fi fost bine pentru el…
Nici pentru mine m-am gândit eu dar eram prea plin de calmante ca să mai pot vorbi coerent.
Una din asistentele de pe salvare mi-a povestit ulterior o fază amuzantă: pentru că a mai sosit o maşină şi de la SMURD au început să se certe pe jurisdicţie – cum fac poliţiştii americani cu cei de la FBI când găsesc câte un cadavru în zona lor. Din fericire eu încă nu eram cadavru şi pe deasupra – ca urmare a morfinei, sau ce mi-or fi băgat ei în venă – mai aveam chef şi de glume. Le-am spus că dacă tot nu se pot hotărî care să mă transporte să mă taie în două – că tot sunt destul de mare, peste o sută de kilograme în viu, şi să ia fiecare câte o bucată şi să-şi deconteze cursa.
O soluţie demnă de înţeleptul Solomon care a propus să taie un copilaş în două…
Sergiu Somesan 