În adolescenţa mea francofonă, îndrăgostit iremediabil fiind de Sylvie Vartan mi-am imaginat că aşa trebuie să arate o franţuzoaică tipică. Avea tot ce trebuie să aibă o tânără fată din Franţa: un chip angelic de-a dreptul superb, o strungăreaţă hazlie şi picioare fine. Un cap superb, părul blond şi o osatură delicată au completat motivele platonicei şi imposibilei mele iubiri.
Cel mai bine exemplific ceea ce vreau să spun prin melodia: „La Plus Belle Pour Aller Danser”
https://www.youtube.com/watch?v=sfiuaOWjEkI
Ce bine ar fi fost să rămân cu imaginea ei ideală în minte dar din nefericire nu s-a întâmplat aşa. Deşi a îmbătrânit frumos timpul şi gravitaţia au lucrat cu spor asupra ei şi parcă toate astea nu ar fi fost îndeajuns au mai aflat şi alte grozăvii. Franţuzoaica mea tipică era … bulgăroaică. Născută în anul 1944 la Iskreţ, Bulgaria din tată armean ( Vartanian) şi mamă bulgăroaică au plecat imediat după război în Franţa unde Sylvia şi-a construit o frumoasă carieră muzicală.
Şi totuşi… franţuzoaica mea să fie bulgăroaică!?
La dracu cu internetul şi cu informaţiile nedorite pe care mi le dă.