Cum arată fericirea? Pentru pisici probabil că așa:
Abia puse globurile în el brad Betty a urcat până în vârful bradului să facă inventarul. La un moment dat apare și Sammy, pisoiul portocaliu care studiază atent modaitatea de abordare a problemei.
I-am tot filmat vreo jumătate de oră cu speranța că voi prinde momentul în care îl vor dărâma. Încă nimic… poate astăzi.
Dărâmă fuga mâțo bradu, că arată prea frumos…
Cam cu asta ne-am ocupat noi în seara asta. Unii împodobeau, alții dărâmau și eu bineînțeles făceam pe Sergiu Nicolaescu și filmam 🙂
Cea mai tânără recenzoare… Mălina are numai 12 ani și preocupări interesante pentru vârsta ei: lectura cărților chiar dacă sunt SF 🙂
Foarte frumos: ține-o Mălina tot așa!
Alte cadouri de Crăciun. De data asta mai frumoase:)
Zilele trecute am scris câteva rânduri despre reacția unei fetițe la citirea unei cărți pe care i-am trimis-o drept cadou de Crăciun. Nu spuneam lucruri foarte interesante dar pentru a exemplificaă că tineretul încă citește am pus drept exemplu o superbă fată căzută pe gânduri cu o carte în mână.
Am ajuns la 300 de vizitatori cu această postare și acum mă întreb dacă datorită înțelepciunii vorbelor mele sau datorită blugilor ei rupți? 😦
Mor de curiozitate să văd câte vizualizări are această postare.
Dacă ajunge tot la trei sute, sau pe aproape, las dracului proza tristă și melancolică și o să calc pe urmele maestrului Emil Brumaru. Atât că în proză și cu ceva mai puțin talent.
Cadouri de Crăciun
Acum vreo zece-doisprezece an ani am scos la editura Karmat Press volumul de proză scurtă ”Cadouri de Crăciun”. Povestirea care dă titlul volumului este tristă și sumbră iar ideea care se desprinde din ea este la fel de întunecată: la o adică noi oamenii nu suntem altceva decât marionete vii, numai bune de cadouri pentru alte civilizații.
Din păcate din cele o mie de exemplare tipărite inițial nu mai am decât un singur exemplar pe care îl păzesc ca pe ochii din cap. Chiar dacă pe vremea aia nu se punea mare preț pe distribuție în cele din urmă am ”scăpat” de ele. Mai oferite cadou, mai date la librării prin contracte individuale. A fost o perioadă fericită pentru că m-am plimbat pe banii obținuți pe cărți prin toată țara. Trenul nu costa încă prea mult, mâncarea era ieftină, dormeam pe unde apucam, prin hoteluri de doi bani dar îmi vindeam cărțile! A fost o perioadă fericită a vieții mele chiar dacă uneori mai trebuie să completez și din ”pușculiță” costurile sau chiar dacă unele librării dădeau faliment până să le vizitez a doua oară și în locul lor găseam un sediu de bancă sau un restaurant.
Când am scris ”Cadouri de Crăciun” eram într-o perioadă mai tristă a vieții mele și deși eu sunt un optimist incorigibil am reușit o ”Dark opera” care nu mă caracterizează. Cândva, când voi găsi un sponsor pentru că editurile nu sunt interesate, în mod sigur voi reedita această carte.
Până atunci aveți grijă pe unde mergeți la colindat în seara de Crăciun: cineva ar putea ajunge la concluzia că ați putea fi perfecți pentru un cadou 🙂
De data asta împreună cu Zgumby, în povestirea ”Trebuie să zbang-tung-bung” pe care o puteți citi aici:
http://www.catchy.ro/trebuie-sa-zbang-tung-bung/104765
Redactorii revistei au găsit și o imagine potrivită pentru Zgumby și pentru micul meu terrier.
Într-o lume inundată de știri false este normal ca spusele mele să fie puse sub semnul îndoieli. Mai ales că am o barbă aproape la fel de mare ca a lui Moș Crăciun și acesta ba există, ba e scos din programa școlară.
Vă pun așadar linkul spre canalul de youtube al Mălinei, fetița de 12 ani care a primit de curând cărțile mele și care a promis că le și citește 🙂
Sunt câțiva ani buni de când trimit cărți de ale mele, în general volume apărute cu ani în urmă și din care am primit retururi de la librării, pe la diferite bloggerițe pentru recenzii sau pentru simplă prezentare pe blog. Dacă la început am sperat la o înviorare a vânzărilor în acest mod, mi-am dat seama că nu au cine știe ce influență.
Oricum am continuat să trimit pentru că într-o ”lume în care tineretul nu mai citește” sunt fascinat de interesul tinerei generații pentru lectură. Tinere fete în special îmi găsesc pe Facebook adresa și îmi scriu să le trimit cărți contra recenzii iar eu o fac cu plăcere fără să aștept cine știe ce observații notabile. Majoritatea spun despre volumele mele ”Wau, ce carte supertare” mai ales în prezentările făcute pe youtube. O tânără fată care nu are mai mult de 12 ani se mulțumește să înșiruiască povestirile din Carte de magie fără să spună prea mult despre ele. Dar chiar și așa sunt mulțumit. Nu pentru că îmi citește cărțile ci pentru că la 12 ani citește. Ea este cea mai tânără cititoare a mea și într-n fel prefigurează categoria de vârstă pentru care voi scrie viitorul roman. Elenina, personajul principal al romanului are 16 ani, dar în mod sigur ca va încânta și generațiile mai tinere.
Așa că dacă sunt în țară am să trimit întotdeauna cu plăcere cărțile mele cititorilor pentru că o scrisoare în regim de imprimată nu mă costă mai mult de câțiva lei să o expediez până în cel mai îndepărtat colț al țării. Unde poate există sau nu o bibliotecă dar în mod sigur există dorința de a ţine o carte primită de la autor cu un autograf personalizat.
Așa că vorba cuiva mai celebru ca mine: lăsați copii să vină la mine să le dau cărți 🙂
De fapt poate nu este chiar o premieră dar eu nu am mai întâlnit nici o povestire SF pe Catchy. Mă rog pentru orice este un început 🙂
Povestirea poate fi citită aici și ca de obicei aștept reacțiile voastre:
http://www.catchy.ro/pe-mine-m-a-vrut-pe-mine-m-a-avut-dar/104336
În așteptarea romanului ”Convinge-mă” de Lee Child am recitit romanul ”Mâna rece” de Serge Brussolo pentru că cineva mi-a spus că ar fi un pic asemănătoare.
De la bun început trebuie să spun că ”Mâna rece” este un simplu roman polițist și este lipsit de atmosfera de mister obișnuită la Brussolo. Dacă nu aș fi văzut autorul nu aș fi ghicit în vecii vecilor că este scrisă de el. S
Să ne înțelegem: nu spun că este un roman prost. Dar parcă după ce citești ”Haita” sau ”Coșmar de închiriat” parcă ai alte așteptări.
În concluzie ”Mâna rece” este romanul unui jaf ceva mai aparte. Acțiunea romanului are loc într-un viitor extrem de apropiat și singurul lucru care ne arată asta ar fi noii saci speciali în care bun băncile numerarul. Sunt confecționați dintr-un material noi – superkevlar – care nu poate fi tăiat și nici ars iar lacătul care îi închide este confecționat ”dintr-un material folosita la fabricarea navetelor spațiale”. Rezistența neobișnuită a sacilor și imposibilitatea hoților de a-i deschide are un rol primordial în desfășurarea romanului dar nu am să vă spun nimic despre asta ci am să vă las să descoperiți întorsăturile neobișnuite ale acțiunii.
Concluzia finală ar fi: un roman polițist bun dar nici o asemănare cu romanul lui Lee Child.
Sergiu Somesan 