Primele noutăţi despre bestseller-ul meu.

Cum am pus ceva condiţii editurilor atunci când am trimis manuscrisul era normal să îmi răspundă destul de puţine. Până la ora asta au răspuns numai trei şi tare mi-e frică că doar ele vor rămâne în cursa finală dintre care voi selecta în cele din urmă câştigătoarea.

Condiţiile nu erau foarte dure şi mi se părea că sunt de bun simţ: voiam în primul rând ca editura să aibă o bună reţea de distribuţie – cu precădere pe elefant.ro şi pe libris.ro – şi de asemenea posibilitatea să vândă romanul şi în formă digitală, ca ebook.

În al doilea rând nu eram dispus la peregrinări multiple prin ţară pentru lansări ci doar în Braşov sau cel mult Bucureşti. Nu prea cred în astfel de acţiuni care am impresia că lansează mai mult autoarele decât cartea. Decât să fac o tură prin ţară mai bine scriu un nou roman.

La noapte am să meditez iar mâine am să vă spun la care din cele trei edituri m-am oprit.

Anunțuri

Cum se scrie un bestseller

 

După paisprezece cărţi publicate aş dori ca cea de cincisprezecea să ajungă un bestseller. Cum?

Best selling books, 'Sorry, sold out!'

Best selling books, ‘Sorry, sold out!’

Pas cu pas şi am de gând să fac aceşti paşi alături de cititorii blogului în aşa fel încât modelul meu să poată fi urmat de cei care doresc să facă la fel. Sau, dacă nu voi reuşi, să evite capcanele în care, eventual, am căzut eu.

Să definim mai întâi de înseamnă un bestseller în condiţiile concrete de azi. Părerea mea sinceră şi personală este că un bestseller este o carte care se vinde în peste zece mii de exemplare în mai puţin de o lună. Din câte ştiu şi sunt destul de bine informat cu privire la fenomenul literar, numai „Flash-uri din sens opus” a lui Godină şi „Biblia pierdută” a lui Bergler depăşesc în ultimule luni aceste cifre.

Spre regretul meu eu nu am ajuns niciodată la asemenea cifre. „Carte de magie” – proză fantastică – a depăşit cinci mii de exemplare dar în peste cinci ani cât a stat la vânzare. Şi cartea „Cum să cumperi un calculator” a depăşit cinci mii de exemplare vândute dar tot aşa în câţiva ani şi câteva ediţii pe la diferite edituri. Pentru că aceste cărţi au fost publicate cu peste zece ani în urmă va trebui să revizuiesc – în scădere – aceste cifre  şi să mă mulţumesc cu cinci mii de exemplare vândute într-un an.

Dacă tot am stabilit ţinta să vedem cum mi-am propus să o ating. Trebuie pentru asta scris un roman percutant, ceva cu mare impact la public, ceva care să intereseze pe toată lumea dar fără să fac rabat la calitate.

Eu m-am axat pe un roman poliţist „Justiţiarul” în care un psihopat vrea să facă ordine în clasa politică din România.

L-am terminat de săptămâna trecută şi vineri l-am oferit la zece edituri spre publicare. Este corectat doar de mine şi sunt sigur că am scăpat destul greşeli gramaticale şi de tastare pentru că nu am întâlnit încă om care să scrie mai neglijent ca mine. Dar în acelaşi timp sunt sigur că orice editură care se respectă are cel puţin un corector profesionist şi la urma, urmei trebuie să îşi merite şi el cumva salariul. Celor care obiectează le arăt finalul cărţii lui John Scalzi – Ultima colonie în care le aduce mulţumiri celor care l-au ajutat la carte „

Pentru corectorul Justine Gardner, care face să pară că ştiu cu adevărat gramatică şi ortografie, şi pentru Nicole de las Heras pentru designul interior al cărţii. Tot ce-am făcut eu a fost să scriu cartea; oamenii aceştia au făcut-o să arate bine”. Mi-e ruşine să recunosc asta dar eu nu ştiu gramatică în schimb ştiu să povestesc. Dacă dumneavoastră ştiţi şi una şi alta este perfect şi aveţi calea netedă spre un bestseller.

De ce am trimis manuscrisul vineri la edituri? Pentru că am vrut să verific o ipoteză lansată de un bun prieten. Spunea el că marile edituri s-au transformat în adevăraţi mamuţi, nu ştiu dacă nu cumva spunea dinozauri, şi la fel ca ei la fel o să dispară. În mod curios am primit deja trei răspunsuri – de la edituri mai mici este adevărat – şi după ce voi analiza propunerile am să vă ţin la curent cu evoluţia. Dacă într-o editură există măcar cineva care citeşte un manuscris în ziua lui liberă înseamnă că în editura aia încă nu este totul pierdut.

Mâine fiind luni am să aflu mai multe şi spre seară am să vă spun veştile – bune sau rele.

 

De curând am citit într-o recenzie la romanul „Vampirul de pe strada Sforii”

 

De curând am citit într-o recenzie la romanul „Vampirul de pe strada Sforii” următoarele cuvinte: „Singurul lucru pe care mi l-am dorit la final a fost încă vreo 50-100 pagini, deoarece nu voiam să părăsesc acest univers cunoscut, dar în acelaşi timp plin de mister. Cu siguranţă aş mai citi alte aventuri ale trio-ului şi  sper că voi avea această ocazie!”

http://fantasy-link.blogspot.ro/2015/12/vampirul-de-pe-strada-sforii-de-sergiu.html

Aceste cuvinte au fost scrise de Diana Gavrilă dar şi alte cititoare au aceeaşi părere şi mă fac să mă simt puţin vinovat. Da, dacă ar fi după mine aş rămâne zile întregi în universul mirific pe care îl construiesc în fiecare roman dar din nefericire pot rămâne extrem de puţin. Puţină lume ştie dar încă lucrez la cei aproape 62 de ani pe care îi am. O muncă nu foarte epuizantă dar care îmi consumă din timpul pe care aş putea să îl dedic literaturii. Pentru că am suficientă vechime în muncă, sper ca în acest an să mă pot pensiona anticipat şi atunci romanele mele îşi vor dubla fără îndoială numărul de pagini. Până atunci, citiţi-le aşa cum arată, mai mult ca un rezumat decât ca un roman.

Până una alta „Vampirul” poate fi cumpărat la numai 17 lei de aici:

http://www.librarie.net/p/251221/Vampirul-strada-Sforii-Sergiu-Somesan

Coperta la Vampirul

Am mai terminat un roman poliţist.

Am mai terminat un roman poliţist. Sau poate că ar trebui să scriu că este politico-horor (de parcă nu ar fi toată politica românească o oroare continuă). În mare, este vorba despre un maniac plin de bani care vrea să ucidă câte un parlamentar român până când aceştia vor îndeplini  cerinţele referendumului care solicită parlament unicameral, format din 300 de persoane.

Titlul provizoriu este de „Vânătorii de recompense – Prima ţintă: Parlamentul” şi în prim plan se află o poveste de dragoste, astfel că uciderea parlamentarilor apare în roman aproape ca un subiect secundar. Este terminat şi a ieşit ceva deosebit. Acum să vedem dacă voi găsi şi o editură suficient de curajoasă pentru publicarea lui.

Până una alta John Dobro mi-a trimis o propunere de copertă. O imagine sumbră care se potriveşte ca o mănuşă subiectului.

 

Target 300 (1)

Romanele „Vampirul de pe strada Sforii” şi „URSSA” la preţ promoţional

Romanele „Vampirul de pe strada Sforii” şi „URSSA”, plus alte cărţi interesante se pot găsi la preţ promoţional aici:

http://www.librarie.net/cautare-rezultate.php?au=12497

Numai şaptesprezece lei un Vampir?! Nu-mi vine să cred. La preţul ăsta merită luat fie şi numai de bibelou 🙂

 

Profitaţi că nu se ştie niciodată cu vampirii…Coperta la Vampirulcoperta la romanul URSSA