Arhivele lunare: mai 2017

Am si io o antebare

Am si io o antrebare… așa începe demersul unui tânăr pe facebook iar continuarea o vedeți mai jos. De fapt el caută un film cu Van Damme și o face în modul în care se pricepe el cel mai bine. De fapt la cât de tare a îmbătrânit artistul cred că mai bine ar căuta filme cu fiică-sa pentru că arată mai bine 🙂

fata lui van damme

Și pentru că v-am promis demersul lui original îl pun mai jos cu întrebarea: pentru astfel de tineri va trebui eu să scriu? Și mai ales să scriu așa ca ei ca să fiu înțeles?

Nu vă speriați, este doar o întrebare retorică la care știu deja răspunsul.

van damme

Am primit un răspuns politicos de la o editură

Am primit un răspuns politicos de la o editură care începe cam așa:

”Din pacate, planul editorial al cartilor pe care le finantam din buget propriu este stabilit pentru anul 2017”

Nu este singular și nici nu spune tot: adevărul de dincolo de cuvintele politicoase este că nu crede că acest roman va avea priză la publicul țintă pe care îl are ea.

lenin

Ce-i de făcut? ar trebui să mă întreb și eu exact ca Lenin în 1902 când i-a apărut cartea în care  în care critică „economismul“ şi oportunismul. Ținând seama că Lenin și doctrina pe care o promova a dat-o în bară ar trebui să nu mă mai întreb atâta ci doar să fac direct ceva.

Acum nu este vorba de economismul lui Lenin ci de consumerismul care amenință valoarea și proza de calitate.

Anul ăsta am trimis o sută de cărți

Anul ăsta am trimis o sută de cărți – chiar azi am făcut coletele cu ultimele  șase din ele.

100

Gratis și la care am suportat eu chiar și transportul. În general erau cărți publicate mai demult și care îmi tapetau în mod oarecum trist biblioteca. Nu zic că sunt un semn al nerealizărilor mele, cât mai probabil al distribuitorilor sau poată vina este împărțită.

Important este că aceste cărți, majoritatea primite din retururi au făcut o mulțime de tinere fete fericite. Pentru că da, m-am convins 80-90 % dintre tinerii cititori sunt de sex feminin. După invitația mea de pe facebook să îmi scrie am primit vești din cele mai îndepărtate locuri ale țării. Îmi creștea inima când vedeam că destinatarul era dintr-o comună uitată de lume și care poate nici bibliotecă nu are la îndemână. E adevărat că internetul a scurtat distanțele și a pus cartea pe hârtie într-un nemeritat con de umbră dar să nu uităm nimic nu se compară cu a ține o CARTE în mână.

Pentru că în general am trimis câte două cărți în colet pot spune că datorită mie cincizeci de persoane sunt mai fericite în lume. Nu cu mult, ci doar cu câte o lume imaginată de mine. Unele dintre fete au bloguri, canale pe youtub și au vorbita așa cum s-au priceput despre cărțile primite.

Altele, mai puțin măiastre în a folosi cuvintele, mi-au scris doar în particular ce le-a plăcut sau nu în cărțile primite.

Puține sunt dintre cele cincizeci care nu au avut nici o reacție, dar să nu uităm că au vârsta pe care o au și afară e primăvară deci ar trebui să le scuz și pe ele 🙂

72 de povestiri… sau chiar mai multe

Că tot veni vorba de numărul total de povestiri am făcut un scurt recensământ și am văzut că am exact 72 de povestiri publicate pe ici pe colo prin revistele patriei.

72

Mai am încă patru scrise despre Timp ( pe care le țin pentru un concurs) și mai sunt vreo zece pe drum în diferite stadii de finalizare. Dacă sunt sănătos aș vrea să ajung la o sută de povestiri – de valoare inegală bineînțeles dar să fie măcar o sută 🙂 – și încă nu le-am numărat cele de pe Catchy pe care probablil că o să le adun în cele din urmă într-un volum dar sub pseudonim.

Dacă câștig la loto – sau dacă găsesc un sponsor – am să le adun într-un volum de vreo mie de pagini așa că stați pe aproape 🙂 🙂