Am folosit „Mâțe de leac” într-una din povestirile mele SF…
Tare bine mi-ar mai prinde un în zilele următoare fiindcă o să lipsesc o săptămână două de pe net desi în măsura în care voi putea voi pune filme distractive și fișiere cu pisici 🙂
Fragment din povestirea „ Cronobuzul” unde apar mâțele de leac:
„— Adu-ți două mâțe de leac și om te-ai făcut!
Auzisem destule despre mâțele de leac, așa că l-am întrebat precaut:
— Dar nu-s periculoase? Eu parcă așa am auzit…
— Prostii, a spus el. Bârfe și conspirații de-ale doctorilor speriați că mâțele îi lasă fără slujbe.
Nu erau chiar prostii și văzusem cu ochii mei un reportaj pe această temă. Mâțele de leac au fost aduse de pe undeva din extremitatea sudică a galaxiei și-au fost numite așa după o vagă asemănare cu pisicile de pe Pământ. Faptul că aveau opt lăbuțe în loc de patru nu prea a contat, mai ales că erau acoperite cu blană și erau extrem de prietenoase. Dar nu asta era principala lor calitate, ci faptul că „luau boala” cu mâna, după cum le lăudau reclamele și de unde le venea de fapt și numele. Toate cercetările făcute n-au lămurit până la urmă ce anume le conferea aceste puteri vindecătoare. Unii spuneau că este vorba despre un biocâmp negativ absorbit de ele din zona bolnavă, iar alții suspectau fenomene de origine cu totul necunoscută și care urmau să fie cercetate într-un viitor incert.
Erau bune pentru aproape toate bolile cunoscute, de la hipertensiune la diabet și se spunea că anumite rase își încercau puterile chiar și pe cele mai dificile cazuri de cancer. De fapt, de aici au apărut toate problemele pentru că, atunci când întâlneau câte un astfel de caz, parcă se sălbăticeau cu totul și începeau să sape la propriu în carnea bolnavului pentru a ajunge la metastaze și la celulele bolnave.
Au fost de ajuns câteva reportaje cu oameni asaltați de câte o mâță de leac, filmate de aproape și care arătau cum jivina își face loc cu furie prin carnea vie a bolnavului ca vânzările să scadă brusc. Nu prea au contat alte reportaje care arătau că rănile făcute de mâțe se vindecau repede și frumos, iar din cancerele inoperabile nu mai rămânea nicio urmă.
I-am spus asta lui Tase și el a insistat:
— Nu fi fraier și nu te mai lua după toți proștii și după reportajele lor de rahat. Astea sunt făcute numai să le sporească lor audiența. Ține minte ce-ți spun eu: nu există nici măcar un bolnav mort de pe urma unei mâțe de leac. Poți spune același lucru despre doctori?”
Sergiu Somesan 