Lansarea romanului „Atacul sferelor” are loc sâmbătă 2 iunie, ora 14, la standul editurii Datagroup. Dacă sunteți în București dați o fugă pe la Bookfest, standul editurii Datagroup. Vă asigur că merită.
Și un scurt fragment de roman:
Se văzu clar la un moment dat cum câinele atinge cu piciorul sfera, și atunci se auzi un zgomot ușor, ca un plescăit, și câinele fu tras încet înăuntrul ei. Stăpâna câinelui începu să țipe și să tragă de lesă, dar, în ciuda eforturilor ei, câinele fu absorbit cu totul înăuntru, iar femeia rămase cu lesa în mână.
— Bruno, Bruno! strigă disperată femeia, dar dinspre sferă nu se mai auzea nimic.
Curios, dar și încercând să rețină cât mai multe amănunte pentru un viitor articol, Viaceslav se apropie și o prinse de umeri pe femeie, încercând să o tragă înapoi.
Femeia se împotrivi slab o clipă, întorcând doar capul spre el și privindu-l cu ochii în lacrimi.
— O să mă omoare bărbatul meu că i-am prăpădit câinele. Mi-a spus să nu-l iau cu mine că nu-l pot stăpâni, dar am vrut doar să-l plimb și eu.
Își plecă în cele din urmă capul pe umărul lui Viaceslav și începu să plângă mai tare, iar Piotr, din spatele ei, prinse câteva prim-planuri și fotografie de aproape capătul retezat al lesei: tăietura era așa de fină și de curată, de parcă ar fi fost folosit un bisturiu.
Viaceslav întoarse capul și-i spuse lui Piotr:
— Apropie-te de sferă și fotografiază locul unde a dispărut câinele. Poate se vede vreo urmă…
Piotr clătină din cap.
— Dacă apare soțul ei, câinele o să fie ultima voastră problemă.
— Ce vrei să spui? întrebă nelămurit Viaceslav.
Iar prietenul lui îi explică:
— Soțul doamnei este Josef Sokolovski, pivot principal în echipa de rugby a Poloniei. Și este renumit ca fiind extrem de gelos.
Amintindu-și de câteva incidente violente în care fusese implicat rugbistul și despre care scrisese chiar în revista lor, Viaceslav încercă să o îndepărteze pe femeie de el, dar chiar atunci mulțimea se despărți ca o banchiză tăiată de un uriaș spărgător de gheață. Spărgătorul de gheață era chiar Josef Sokolovski, care înregistră cu un ochi rece perechea îmbrățișată, cu gândul să rezolve problema mai târziu.
Prioritatea lui era acum câinele, din care nu mai rămăsese decât o lesă tăiată.
— Unde-i Bruno? întrebă el cu o voce adâncă, baritonală.
Când soția lui arătă cu un gest slab spre sferă, bărbatul se apropie de peretele negru și strigă cât putu de tare:
— Brunooooo!
Geamurile clădirilor din jur zăngăniră, porniră și câteva alarme de mașini, dar nu se auzi niciun răspuns de la câine.
Mai privi o dată crunt spre soția lui și se apropie de sfera neagră ca tăciunele, hotărât, fără îndoială, să o facă una cu pământul.
— Domnule, spuse Viaceslav grijuliu, aveți grijă, vă rog. Dacă vă apropiați, vă puneți într-o situație periculoasă.
Pivotul principal Josef Sokolovski rânji sardonic și spuse:
— O să vezi dumneata ce înseamnă situație periculoasă imediat după ce-mi recuperez câinele.
Se apropie și mai mult de sferă și, după ce mai strigă o dată câinele, întinse mâna mare cât o lopată spre negrul mat al sferei, ezită o clipă, apoi își scufundă mâna în întunericul ca noaptea.
Câteva momente nu se întâmplă nimic, apoi mâna începu să-i fie trasă înăuntru. Pivotul echipei naționale a Poloniei întoarse spre cei din spatele lui o privire neajutorată, poate prima de genul acesta din viața lui, vru să spună ceva, dar se pomeni tras și el cu viteză în interiorul sferei înainte să apuce să mai spună ceva.
Sergiu Somesan 