Informaţii despre publicarea romanului URSSA

Am semnat, nesperat de repede, contractul cu editura pentru publicarea romanului URSSA- Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Americane. Chiar dacă amănuntele contractului sunt confidenţiale trebuie să spun că pentru cea de-a douăsprezecea mea carte am beneficiat de condiţii excepţionale. Cele mai bune pe care le-am obţinut până acum! O fi şansa, o fi editura sau poate este vorba chiar valoarea romanului în sine.

Prima mea carte SF citită a fost „Legendele căpitanilor stelari” de G. Altov. A apărut în anul 1962 la Editura Tineretului într-un tiraj de 40.000 exemplare.

Nu este nici foarte grozavă şi nici notabilă prin vreuna din cele paisprezece povestiri pe care le conţine. Poate ultima „Floarea de foc” ar merita recitită. Aşa erau vremurile cu accentul pe autorii sovietici deşi, dacă aş fi ştiut că există, aş fi preferat fără îndoială să citesc ceva de Asimov.

Ce vreau să subliniez de fapt? E adevărat că erau alte vremuri, alţi cititori şi alte tiraje dar sunt curios să estimez oare câte exemplare din URSSA se vor vinde într-un an? O mie, două, trei mii de exemplare? Cei care îl vor citi îşi vor da seama fără îndoială că este un roman deosebit şi sunt sigur că printr-un marketing inteligent cartea îşi va găsi cititorii. Cu atât mai mult cu cât romanul nu este unul SF pur ci mai degrabă un roman de spionaj. Interesul posibililor cititori deja se manifestă în mod cert pentru că de când am anunţat apariţia acestei cărţi numărul de vizitatori de pe blogul meu s-a dublat iar în unele zile chiar s-a triplat.
Cum prin amănuntele oarecum tehnice am stârnit până acum interesul domnilor în curând voi da câteva amănunte care în mod sigur vor stârni şi curiozitatea cititoarelor.

URSSA – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Americane.

Am terminat şi predat la editură romanul URSSA adică Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Americane.
E pentru prima dată când scriu un roman atât de complex aşa că am fost nevoit să fac fişe pentru 25 de personaje, din cele peste 50 în total. Asta cu atât mai mult cu cât o bună parte din personaje sunt reale şi trebuia ca acţiunile lor din roman să se suprapună perfect peste viaţa lor reală. Mărturisesc că nu am consultat colecţia Pravdei ca să aflu de exemplu dacă Preşedintele KGB, Viktor Cebrikov nu era cumva în altă parte în timp ce eu îl puneam să atace America, dar sincer să fiu nu mai aveam mult până să o fac. Apoi mi-am spus că oricum un preşedinte al KGB-ului are posibilitatea de a se afla unde vrea el lăsând tuturor impresia că se află acolo unde era programat să fie.
O altă problemă s-a ivit chiar de la capitolul doi. Întreaga acţiune a acestui capitol se petrece la bordul submarinului strategic USS Texas, SSBN 999, clasa Ohio şi am fost nevoit să citesc nenumărate pagini despre descrierea vieţii cotidiene pe un asemenea submarin pentru a putea scrie veridic cele câteva pagini din capitol.

Ca să nu mai spun că a trebuit să inventez un număr de submarin strategic nou pentru că submarinele strategice, după ce că sunt puţine, mai au rutele şi misiunile extrem de bine precizate aşa că nu puteam pur şi simplu să iau un submarin şi să-l poziţionez timp de o lună lângă Novaia Zemlia pentru a lansa rachetele balistice spre Lyubim. ( Lyubim este o localitate măruntă din Uniunea Sovietică unde savanţii sovietici au montat o instalaţie secretă menită să atace Statele Unite ale Americii). Aşa că, la fel ca Tom Clancy şi alţii, am adăugat încă un submarin la flota americană pe lângă cele deja existente. În fond de unde ştim noi că nu este chiar aşa?
Apoi a trebuit să mă familiarizez cu puntea de comandă,

apoi cu modul în care se lansează rachetele

şi nu în ultimul rând cu camera sonarului.

Ca să intru mai bine în atmosfera romanului am pus pe un monitor suplimentar imaginea cu camera sonarului la care priveam din când în când în timp ce scriam la capitolul doi. Mărturisesc că uneori pe la ora două, trei noaptea mi se părea că aud inclusiv pingul sonarului activ emis de pe un submarin sovietic.