Am semnat azi contractul pentru o nouă carte SF: de data asta în engleză –
A ROCKET WITH MY NAME
Și tot ca de obicei prietenul meu John Dobro a apărut, folosindu-se de un soi de hocus pocus de origine necunoscută, cu propunerea pentru copertă 🙂
Ne revedem în curând pe Amazon 🙂
Pentru că fotografia este destul de neclară va trebui să explic despre ce este vorba în ea:
Catifeaua este pisica neagră și lucioasă ca o bucată de catifea neagră. Are aproape un an și se ține numai după mine. Cred că vrea să mă ajute la scris dar mai mult mă încurcă fiindcă tastează aiurea și face mult mai multe greșeli de ortografie decât mine.
Fantoma este eroul principal al romanului la care lucrez: „Fantoma din Ierusalim” 🙂
Gata!
Uraaaa! Am ajuns pe locul 18 la vânzări pe Amazon cu o carte ceva mai veche 🙂
Din păcate sunt o mulțime de scriitori buni care își vând singuri, sau în cel mai bun caz le vând editurile cărțile pe Amazon.
Cum poți spera că în asemenea junglă cititorul de rând, care poate ar fi interesat de ceea ce scrii tu, să ajungă la cartea ta? Marketing? Cât și până unde poți merge în a-ți vârî pe gâtul posibililor cititori linkul spre cartea ta?
Dureros dar cu atât mai frumos 🙂
A, și un mic adagio: dacă priviți linkul următor o să vedeți că de fapt este vorba de locul 18,521,323 la top vânzări cărți. Dar când mă simt deprimat mai tai din zerouri că așa fac și guvernanții cu salariul meu chiar dacă nu atât de vizibil 🙂
Am primit de la prietenul meu John Dobro o primă propunere de copertă pentru romanul „Laika, dragostea mea”
Am semnat azi un contract cu editura Vremea pentru publicarea romanului SF „Laika, dragostea mea”.
Chiar dacă acţiunea romanului se petrece aproape în toată lumea, din Statele Unite şi până în îndepărtata Siberie totul porneşte de la dragostea unei căţeluşe pe nume Laika pentru instructorul ei.
Dragostea adevărată poate să oprească timpul? În romanul acesta se pare că da. Oricum romanul poate fi citit exact ca un roman de aventuri, cu momente umoristice, dar poate fi citit si ca un omagiu adus iubirii pure şi necondiţionate pe care un animal poate să o aibă pentru un om. Sau de modificările pe care un animal le poate aduce lumii înconjurătoare pentru a o păstra.
Am fost vineri, mai bine nu mergeam, să-mi calculeze pensia: 1.540 lei pentru 44 de ani vechime. Cei drept nefiind pensionar de lux mă cam așteptam la așa ceva mai ales că niciodată nu am umblat după salarii mari. Atât am cotizat atât primesc și după cum merg lucrurile ar trebui să fiu bucuros dacă o să-i primesc și pe ăștia.
Va trebui vrând, nevrând sî încep să public în revistele care plătesc cât de cât textele. Nu că ar fi prea multe și nici că ar plăti prea mult.
Dacă public un text lunar pentru care aș lua 150 de lei pe lună mă gândesc că uite așa îmi sporesc curat și cinstit veniturile cu zece la sută 🙂
M-a amuzat reacția unui vecin care atunci când i-am spus despre intenția mea de a mă pensiona mi-a spus mai în glumă, mai în serios: uite încă unul pe care va trebui să îl întreținem din banii noștri.
Ce să-i explici unui asemenea om? Că 44 de ani vrând, nevrând statul mi-a oprit o cotă parte din salariu pe care s-a obligat să mi-i plătească în rate lunar atunci când voi ieși la pensie.
Oricum voi avea timp mai mult de scris așa că țineți aproape 🙂
Sex, sex și iar sex … pentru că sexul vinde, sexul atrage și aduce vizitatori.
Am publicat acum trei ani aici:
https://fanzin.clubsf.ro/pisica-si-capcaunul-i/
un roman interesant care a fost citit în trei ani de șase mii și ceva de cititori.
Pe de altă parte în urmă cu un an publicam aici o povestioară sexy care într-un an a făcut de trei ori mai mulți cititori adică peste 18.000 cititori.
http://www.catchy.ro/sex-in-trei-pe-malul-muresului/109457
Concluzia ar fi ca dacă găsesc o editură destul de curajoasă să strâng povestirile de pe Catchy într-un volum. La care ar trebui să mai adaug și altele bineînțeles. Material ar fi că aminitiri am destule slavă Domnului 🙂
Sunt mereu criticat că scriu cărți mici, că acțiunea și eroi sunt prea fugitiv descriși.
Îmi asum întreaga vină mai ales că majoritatea cititoarelor spun că în fața lor abia se deschide o lume mirifică și ea se închide chiar în momentul în care au început să se obișnuiască cu ea. Motivul principal ar fi că poate, în ciuda faptului că de câțiva ani am început să scriu romane, mai precis numai romane poate la „bază” rămân un veșnic scriitor de proză scurtă.
…și mai este un motiv al naibi de bun pentru care scriu atât de scurt: aș dori cu timpul să traduc în engleză – poate chiar și în alte limbi – ultimele romane pe care le-am scris. Ori costul traducerii pentru un viitor pensionar este de multe ori al naibi de piperat. Și una este să dai la tradus un roman de două sute de pagini sau unul de patru sute de pagini…
Asta până când voi da lovitura și se vor vinde câteva mii de sfere sau mii cățelușe cu numele de Laika 🙂
Unii chiar vor știi despre ce anume vorbesc.
Nu aveam de gând să mai scriu prea curând o povestire SF. Nu pentru că m-aș fi lăsat de scris ci pur și simplu pentru că am observat că dacă mai scriu doar câteva capitole în plus iese un roman. Aveam de gând să fac o singură excepție și anume pentru concursul de proză scurtă Helion din toamna asta. De câțiva ani tot iau premiul doi așa că poate, poate în cele din urmă împușc și premiul întâi. E o performanță care ar reedita premiul întâi obținut de mine la același concurs în anul 1987 când poate mintea era mai odihnită dar imaginația precis nu zburda așa de vesel ca acum.
Căutând eu pe net încolo și încoace am găsit la ghidul colaboratorului al revistei Nautilus următoarea interdicție:
Nu ne interesează:
Povestiri care încep cu doi copii care se joacă pe un câmp și găsesc ceva. (un extraterestru, o armă, un cadavru, orice)
https://revistanautilus.ro/ghidul-colaboratorului/
Păi bine măi Nautilus-ule de-asta am scăpat noi de ceaușism ca să nu mai avem noi voie să ne jucăm cu copiii pe câmp?!
Simona Halep a câștigat azi primul Roland Garros din carierea ei așa că motivat astfel, m-am ambiționat și am hotărât să scriu cea mai bună povestire SF din cele aproape o sută câte oi fi scris la viața mea. Care să înceapă chiar așa: doi copii care se joacă pe un câmp este puțin probabil să găsească ceva interesant: un extraterestru, o armă un cadavru sau altceva de același calibru.
Pe net am găsit și o fotografie cu doi copii care se fugăresc pe un câmp, o fetișcană cu o rochiță portocalie și un băiețandru cu bluză galbenă care o fugărește.
Beau un pahar de vin roșu, închid ochii și privesc după ei încercând să văd ce se mai întâmplă. Par destul de neastâmpărați așa că se prevăd lucruri interesante.
Dacă, în ciuda interdicției, va fi publicată în revista Nautilus cu atât mai bine. Dacă nu o păstrez pentru concursul Helion. Prevăd o bătălie strânsă așa că țineți aproape.
Vecinii mei probabil mă cred dus cu pluta. Poate nici nu greșesc prea mult.
Mă întreb oare eu cum aș reacționa dacă aș vedea un om care se plimbă agale cum se oprește brusc și își duce mâna la frunte. Privește fără să vadă la cei din jur, răspunde mecanic la salut apoi se întoarce și se uită lung la o păpădie care, sfidând betonul, a găsit o crăpătură în mijlocul trotuarului și a scos capul la iveală. L-aș crede fără îndoială dus cu pluta și ce-i mai grav este că de multe ori eu nici măcar nu sunt conștient de această comportare ciudată a mea. Noroc cu prietenii care îmi spun pe urmă ce s-a întâmplat.
O să-l rog pe unul să mă filmeze într-o zi să mă văd și eu cum arăt atunci când sunt căzut în transă creativă 😊
Trance is an altered state of consciousness which individuals can enter through a variety of techniques, including hypnotism, drugs, sound (particularly music, percussive drumming etc.), sensory deprivation, physical hardships (eg. flagellation, starvation, exhaustion) and vigorous exercise (particularly dance).
People can also use trance, particularly in the context of ‘ritual’ events, to learn new strategies of thinking or of relating to one another.
Sergiu Somesan 