O întâmplare amuzantă cu o carte de magie
Vreau să vă povestesc despre o întâmplare amuzantă care mi s-a întâmplat în urmă cu câțiva ani.
Tocmai apăruse volumul meu „Carte de magie” de care eram foarte mândru. Mă bucuram când în vedeam în librării și printre alte locuri unde se vindea era și chioșcul de ziare din gara Brașov.
Se vindea bine, a avut perioada lui de glorie, așa că întâmplarea este cu atât mai amuzantă.
Mergeam spre București și în compartiment cu mine s-au mai urcat două femei. Una dintre ele avea la vreo 40 de ani și era ceea ce se spune o cucoană bine, dacă mă înțelegeți ce vreau să spun. Cealaltă părea a fi fiica ei și arăta trăsnet, părea să aibă vreo 25 de ani, fața drăguță, corpul mișto și picioare interminabile pe care mi l-ea arătat în întregime când și-a pus bagajul în plasă. Mi se părea că avea un singur defect : i se roteau ochii în cap ca girofarurile și abia când a coborât mi-am dat seama că scanau totul în jur în căutare de bărbați care să se potrivească cu ce dorea ea. M-a scanat și pe mine scurt, nu păream să fiu genul de bărbat care să o intereseze așa că după ce s-au așezat bine și trenul a pornit, a scotocit în genată și a scos o carte. Să-mi cadă falca nu altceva: era proaspăta mea Carte de magie și fata, fără prea multă vorbă se adâncește în lectură.
Se vede treaba că cele două au mai vorbit înainte despre carte fiindcă prin Predeal mama o întreabă pe fiică:
— Ei cum e? Zice ceva de dezlegatul cununiilor?
— Zice pe dracu! Zice numai prostii așa că am dat banii degeaba. Eu zic să mergem tot la Mama Omida, așa cum am vrut de la bun început.
Dacă la început, atunci când a scos cartea, nu știam cum să mă fâțâi mai mult ca să mă vadă și să-și dea seama că eu sunt cel de pe coperta a patra, după fraza asta nu am știut cum să mă ascund mai bine. Am scos un ziar și până la Ploiești, unde au coborât, nu am mai scos capul de după el.
Nu de alta, dar acum nu voiam deloc să îmi recunoască fotografia și să mă pună să le ghicesc în palmă. Sau cine știe, în ghioc!
Sergiu Somesan 