Pisica și Căpcăunul

Romanul Pisica și Căpcăunul a fost citit în un an și ceva de peste cinci mii de cititori.

Pisica si capcaunul cop01

El a apărut în foileton doar în fanzin club SF cu coperta măiastru întocmită de John Dobro:

https://fanzin.clubsf.ro/pisica-si-capcaunul-i/

Din păcate deși am promis cititorilor că va apărea pe hârtie în cel mult un an se pare că promisiunile au fost deșarte pentru că și eu am depins la rândul meu de alte promisiuni.

Toate au fost anulate de criză: criza financiară ( a mea) și criza cititorilor – a voastră 🙂

O dorință deșartă

O dorință deșartă … dar câte din dorințele noastre nu sunt deșarte?

Voi participa și în acest an la concursul anual de proză scurtă al clubului Helion. Profit de faptul că nu există limită de vârstă, deși poate că ar trebui să fie, precum și faptul că nu există limită la numărul de texte care se pot trimite.

safari-figurina-dinozaur-t-rex-verde_1_fullsize

Voi scrie așadar trei proze scurte grozave și dacă totul merge bine voi câștiga iar premiul I ca acum 30 de ani! Dacă nu, nu.

Toate trei povestirile vor avea ca temă Timpul, subiectul meu preferat, și una din ele în mod sigur va avea drept personaj principal un dinozaur… verde bineînțeles 🙂

Voi începe chiar de mâine lucrul la ele așa că voi avea timp să le cizelez până în toamnă când va fi data limită.

O nouă recenzie extrem de interesantă

O nouă recenzie extrem de interesantă la „Comisarul și cei șapte pitici” puteți citi aici:

http://literaturapetocuri.ro/comisarul-si-cei-sapte-pitici-de-sergiu-somesan.html

Comisarul si cei sapte pitici-cov

Nu vă spun să o citiți doar pentru că este pozitivă dar parcă scoate la iveală aspecte pe care chiar nici eu nu le-am bănuit 🙂

Adică la întrebarea doamnei – dacă acest roman ar ajunge prin absurd în manuale vreodată – „Ce a vrut să spună autorul?” această recenzie explică aproape tot ce am vrut eu să spun 🙂

Un efect pervers

Un efect pervers al povestirilor cu tentă erotică publicate în revista Catchy a fost acela că toți foștii mei colegi mă caută în draci să îmi povestească ce aventuri erotice au avut EI nu flecuștețele despre care scriu eu în revistă. Unul dintre ei mi-a povestit pe îndelete aproape o oră cum a ajuns din greșeală în dormitorul unde erau cazate jucătoarele de fotbal ale unei echipe din Italia.

sexy-girls-free-wallpapers004-sexi-football-girls

Cum un bun scriitor este mai întâi de toate un bun ascultător, i-am ascultat pe toți cu răbdare prefăcându-mă că uit că am fost colegi de clasă și că tot ce îmi povesteau ei nu avea cum să se întâmple fără că eu să fu aflat încă din timpul liceului. M-am prefăcut că dau atenție târziilor lor fantezii sexuale, ba chiar le-am promis că am să scriu dar numai dacă îmi dau voie să le pomenesc numele dar s-au arătat oripilați de idea să le apară numele lângă un asemenea text.

Unul dintre ei mi-a povestit cu amănunte una din aventurile pe care eroul unui roman de Chiril Tricolici le-a trăit.

Colegul meu era extaziat, la un moment dat mi s-a părut că se îneacă din graba de a-mi povesti totul și abia, abia l-am readus din trăirile lui imaginare în lumea reală. Să nu uităm că „la început a fost cuvântul!” și cuvântul are sau măcar avea forța lui. Asta până când a apărut internetul și mulțimea de fișiere video de pe youtube și aiurea. Dovadă că și eu ca să atrag cât de cât atenția asupra postărilor mele pun câte o poză cât mai interesantă 😊

Singurul meu premiu

Singurul meu premiu de care îmi amintesc cu plăcere a fost premiul I luat cu povestirea „Să n-o săruți pe Isabel” în anul 1987 la concursul organizat de clubul Helion.

prize-winner

Au mai urmat și altele lipsite de importanță, sau poate nu le-am dat eu importanța cuvenită,  dar spre deosebire de alți scriitori care au rămas nepremiați nu mi-am făcut sânge rău din asta și nici nu am considerat că nu „am cântat la masa care a trebuit” cum am auzit pe undeva o expresie pe care am reținut-o. Și tot o asemenea expresia a fost cea a unui scriitor care a spus că dă câte un premiu pentru o mie de cititori.

Mai bine deci de mine: n-am nici premii, nici cine știe ce cititori așa că pot să scriu cum îmi place inima 😊

De câte ori scriam povestiri

De câte ori scriam povestiri nu am simțit niciodată nevoia să îmi fac un plan înainte de a începe să scriu. Aveam în mare subiectul în minte așa că scriam și gata. Chiar și „Topograful” care are 23 de pagini, o nuvelă în toată regula, l-am scris în câteva zile fără să am nevoie de cine știe ce fișe auxiliare.

novel-writing-fb

Am încercat să fac la fel și cu primul meu roman care a fost „Apocalipsa după Ceaușescu” și nu prea mi-a reușit. A trebuit să îl rescriu de câteva ori pentru că aveam trei rânduri de Ceaușei fiecare cu metehnele și obiceiurile lui  bașca aventurile amoroase ale protagonistului. Am făcut fișe de personaje și totul a decurs mai ușor. Când am ajuns la URSSA, un roman de aproape 300 de pagini cu zeci de personaje și tot atâtea situații diferite am fost obligat să fac fișe pentru că am observat că există cititori care chiar iau în serios ceea ce scriu. Una din cititoarele primului meu roman m-a certat că a scăpat trenul de Oradea pentru că a luat de bune mersul trenurilor din „Apocalipsa”.

La fel s-a întâmplat apoi cu romanele polițiste unde nu puteam să îmi las imaginația să zburde pentru că polițist, ne-polițist o asemenea proză are totuși rigorile ei și trebuie să te încadrezi în ele. Chiar dacă nu am respectat întocmai canoanele genului trebuia să fiu mai coerent decât într-o proză fantastică de câteva pagini.

Mai iau o zi, două pauză apoi voi începe un nou roman. Sunt tentat de două, nu știu încă pe care să îl încep, dar indiferent care va fi știu sigur că va avea peste 300 de pagini.

O veste oarecum tristă… pentru unii

O veste oarecum tristă… pentru unii. Am trimis azi la editură manuscrisul romanului „Manual practic de magie neagră”.

cufarul

Tragedia este că volumul se va tipări numai la comandă şi pentru că nu toţi care s-au înscris au şi plătit în loc de 100 de exemplare vor fi numai cincizeci. Dar vor fi frumoase şi superbe aşa că aşteptăm în curând ieşirea lor de sub tipar 🙂

coperta-manualului-de-magie