Din romanul „Adam și Eva” al lui Liviu Rebreanu m-a impresionat în mod deosebit un pasaj de la începutul cărții, din primul capitol intitulat Navamalika.
Am folosit câteva pasaje și în romanul meu – dar numai pentru inițiați pentru că deși a fost cel mai iubit dintre toate romanele pe care le-a scris nu a fost apreciat cum se cuvine de contemporanii lui. De cei contemporani mie nici nu mai vorbesc 🙂
„ Acuma insa, cu copilul in brate, ii aparea asemenea copacului sfant mango, alcatuind o singura fiinta cu nevinovata floare alba navamalika.”
Iar mai jos floarea albă și sfântă navamalika
Un lant de fecioare zglobii, in valuri subtiri ce le inmuiau trupurile gingase, se fugareau imprejurul lacului, razand, chemandu-se… Lui Mahavira i se parea ca vede aievea o ceata de fecioare ceresti, cum le visase el altadata in poiana sfanta. Inima ii batea de o bucurie nemarginita. intre ele zari una cu trupul plapand ca trestia incovoiata de mangaierea zeului Vayu. Tocmai se desprinsese din cerc, acoperindu-si cu mainile albe sanii ce tremurau de oboseala ca doua porumbite infricosate. Auzi pe celelalte strigand-o cu drag:
– Navamalika!… Navamalika!
Fecioara se intoarse si Mahavira ii intalni ochii mai verzi ca pajistea ce imprejmuia locul. in blandetea lor tainica Mahavira isi citi intr-o singura clipire tot trecutul si viitorul.
Privirea lor ii deschidea parca portile cerului si-i arata calea unirii eterne in Brahma.
Vazandu-l, rasul fecioarei incremeni pe buzele umede.
Tovarasele ei o chemau, zicandu-i in gluma:
– Ce e cu tine, Navamalika! Nu cumva te-a lovit vreo sageata de sirisa din arcul inflorit al sagalnicului Kama? Ea nu auzea glasurile lor. il vedea numai pe el si el era acuma toata lumea ei.
Mahavira si Navamalika simteau, in aceeasi clipa, ca s-au mai vazut, ca se cunosc din vecii vecilor si ca soarta lor e implinita pentru totdeauna.
Problema este unde pot găsi eu o tânără fecioară albă la față, cu sânii zglobii și cu ochii verzi mai verzi ca pajiștea. A și un element foarte important buzele umede 🙂
Tare mi-e frică că voi rămâne cu romanul ăsta nefinalizat din lipsă de fecioară adecvată 🙂
Sergiu Somesan 