Nu aveam de gând să mai scriu prea curând o povestire SF. Nu pentru că m-aș fi lăsat de scris ci pur și simplu pentru că am observat că dacă mai scriu doar câteva capitole în plus iese un roman. Aveam de gând să fac o singură excepție și anume pentru concursul de proză scurtă Helion din toamna asta. De câțiva ani tot iau premiul doi așa că poate, poate în cele din urmă împușc și premiul întâi. E o performanță care ar reedita premiul întâi obținut de mine la același concurs în anul 1987 când poate mintea era mai odihnită dar imaginația precis nu zburda așa de vesel ca acum.
Căutând eu pe net încolo și încoace am găsit la ghidul colaboratorului al revistei Nautilus următoarea interdicție:
Nu ne interesează:
Povestiri care încep cu doi copii care se joacă pe un câmp și găsesc ceva. (un extraterestru, o armă, un cadavru, orice)
https://revistanautilus.ro/ghidul-colaboratorului/
Păi bine măi Nautilus-ule de-asta am scăpat noi de ceaușism ca să nu mai avem noi voie să ne jucăm cu copiii pe câmp?!
Simona Halep a câștigat azi primul Roland Garros din carierea ei așa că motivat astfel, m-am ambiționat și am hotărât să scriu cea mai bună povestire SF din cele aproape o sută câte oi fi scris la viața mea. Care să înceapă chiar așa: doi copii care se joacă pe un câmp este puțin probabil să găsească ceva interesant: un extraterestru, o armă un cadavru sau altceva de același calibru.
Pe net am găsit și o fotografie cu doi copii care se fugăresc pe un câmp, o fetișcană cu o rochiță portocalie și un băiețandru cu bluză galbenă care o fugărește.
Beau un pahar de vin roșu, închid ochii și privesc după ei încercând să văd ce se mai întâmplă. Par destul de neastâmpărați așa că se prevăd lucruri interesante.
Dacă, în ciuda interdicției, va fi publicată în revista Nautilus cu atât mai bine. Dacă nu o păstrez pentru concursul Helion. Prevăd o bătălie strânsă așa că țineți aproape.
Sergiu Somesan 