Singurul meu premiu

Singurul meu premiu de care îmi amintesc cu plăcere a fost premiul I luat cu povestirea „Să n-o săruți pe Isabel” în anul 1987 la concursul organizat de clubul Helion.

prize-winner

Au mai urmat și altele lipsite de importanță, sau poate nu le-am dat eu importanța cuvenită,  dar spre deosebire de alți scriitori care au rămas nepremiați nu mi-am făcut sânge rău din asta și nici nu am considerat că nu „am cântat la masa care a trebuit” cum am auzit pe undeva o expresie pe care am reținut-o. Și tot o asemenea expresia a fost cea a unui scriitor care a spus că dă câte un premiu pentru o mie de cititori.

Mai bine deci de mine: n-am nici premii, nici cine știe ce cititori așa că pot să scriu cum îmi place inima 😊

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s