Pentru că astăzi s-a împlinit exact un an de când manuscrisul romanului SF „Dragonul cu aripi ascunse” se plimbă de la o editură la alta am hotărât să renunţ momentan la acest tip de proză chiar dacă este „dragostea mea dintâi”.
Voi continua cu trhillere şi romane fantasy care văd că au o audienţă mult mai mare…
Explicaţia este puţin mai complexă decât pare la prima vedere şi trebuie să admit că romanul s-ar putea să nu se ridice la exigenţele editorilor români şi implicit şi a cititorilor. Pe de altă parte în ciuda faptului că aşteptăm de la edituri să fie un fel de îngeri binefăcători care zboară imaculaţi pe deasupra legilor de piaţă sunt firme care au de plătit la fel ca şi alte firme salarii, chirii, curent electric, impozite şi multe alte mici sume care cumulate pot duce la … ed-exit, că tot e la modă cuvântul.
Câteva informaţii interesante am găsit pe acest podcast:
http://icrpodcast.ro/2016/06/14/icrpodcast-157/
- Pirateria de carte afectează puternic piața cărț
- Un tiraj de 2000 de exemplare se vinde în cam doi ani.
- Un tiraj de 4000 de exemplare e “record”.
- Oamenii care se laudă că citesc nu cumpără carte.
- Există cam 50.000 de cititori potențiali de SF, și câteva sute de oameni “hard core”.
- Din 50 de lei, doar 5 lei ajung la autorul străin – restul rămâne în România să hrănească economia – intermediarii, editorii, traducătorii, manipulatorii, tiparnița.
Ce nu s-a spus aici este că la o carte de 50 de lei scriitorul român primeşte cam 10% drepturi de autor deci 10 lei în loc de 5 lei ca cel străin. Nu e mult dar cei cinci lei diferenţă pot face, pentru un contabil, diferenţa dintre viaţă şi moarte. (A editurii bineînţeles aşa că nu ar trebui să judecăm chiar atât de aspru editurile).
Dacă un autor SF este cu adevărat bun, sau cel puţin se crede aşa atunci ar trebui să îşi caute norocul în afară deşi şi acolo lupta este acerbă. Până voi avea bani să îmi traduc romanul în engleză eu voi continua cu trhillere.
Sergiu Somesan 