O frumoasă poveste de dragoste, un coup de foudre care îşi trăieşte pasiunea printre intrigi şi şuierat de obuze, printre prieteni dar mai ales printre duşmani. Asta veţi găsi în noul roman URSSA – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste ale Americii

O frumoasă poveste de dragoste, un coup de foudre care îşi trăieşte pasiunea printre intrigi şi şuierat de obuze, printre prieteni dar mai ales printre duşmani. Asta veţi găsi în noul roman URSSA – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste ale Americii. Un scurt fragment din momentul în care eroul principal îşi mărturiseşte dragostea:
Irina îşi trase mâinile dintr-ale lui şi îşi şterse ochii. Privindu-l parcă cu milă, îşi muşcă uşor buzele şi spuse, cu o urmă de zâmbet:
— Nu voi înţelege niciodată de ce ar vrea cineva o copie, când originalul este lângă el.
Michael rămase năucit şi o privi pe Irina parcă nevenindu-i să creadă că spusese aşa ceva. Îşi încleştă mâna pe pahar, ca şi cum ar fi vrut să îl spargă. Apoi vorbi atât de încet, încât Irina trebui să se aplece peste masă ca să-l audă:
— Cum aş putea spera la original, la o fată atât de minunată ca tine, când sunt un ratat şi nimic altceva? Un alcoolic cu patru sute de dolari în buzunar şi fără siguranţa unui loc de muncă în următoarele zile. Ce aş avea eu de oferit unei fete ca tine?
Irina îl privi zâmbind la lumina tremurătoare a lumânărilor. Într-un târziu, îi răspunse şi ea, tot cu voce coborâtă:
— Eu credeam că, atunci când un bărbat şi o femeie simt ceva unul pentru altul, nu mai contează nimic. Dar poate că astea nu sunt decât nălucirile sufletului slav de care fac atâta caz scriitorii occidentali.
Vru să mai spună ceva, se opri şi privi tristă în jos, la sclipirile rubinii ale vinului din pahar. Era pe punctul de a izbucni din nou în lacrimi. Michael se ridică brusc de la masă şi se apropie de ea, strângându-i cu putere mâinile în palme:
— Irina, tu chiar crezi ce spui, nu-i aşa?
— Am crezut-o încă din clipa în care, atunci, la uşă, m-ai strâns în braţe ca să îmi dai paltonul. Am crezut că şi tu ai simţit acelaşi lucru, pentru că în noaptea aceea am dormit cu paltonul în braţe numai pentru că fusese atins de tine.
Michael se ridică brusc în picioare şi o privi cu ochi strălucitori:
— Irina, să nu pleci nicăieri! Aşteaptă-mă un minut. Atât te rog, încă un singur minut.
Se îndreptă cu paşi repezi spre gazda lor, cea care îi dăduse o scatoalcă puştiului cu câteva minute mai înainte:
— Băiatul unde este? Molodeţ, îşi aduse el aminte cum se spune „tânăr” în limba rusă, iar mama băiatului îi arătă spre uşa care ducea în bucătărie.
Michael o deschise atât de grăbit, încât fu cât pe ce să îl lovească pe tânărul care asculta cu urechea lipită de ea.
— Vorbeşti engleza? îl întrebă el şi băiatul scutură aprobator din cap.
— Spune-mi, te rog, cum se spune corect în limba rusă „Irina, vrei să fii soţia mea?”
După ce băiatul îi spuse, iar el repetă de câteva ori ca să fie sigur că pronunţă bine, arătă spre inelul de la degetul băiatului.
— Aş avea nevoie şi de un inel mai deosebit. Întreab-o pe mama ta dacă nu are unul. Cu bani, cumpăr inelul, să ştii.
Băiatul o strigă pe mama lui, căruia îi vorbi repede şi, pe măsură ce femeia pricepea despre ce era vorba, un zâmbet larg i se lăţea pe faţa roşie. Îi făcu semn lui Michael să aştepte şi fugi cu o viteză incredibilă pentru greutatea ei. O auziră din bucătărie cum tropăie îndesat pe scări. Se întoarse în câteva minute şi deschise palma lată. În ea se vedea o bucăţică roşie de catifea pe care o desfăcu cu gesturi de magician, dezvelind un inel de aur cu un desen complicat. Michael îl luă în mână şi, măsurându-l din ochi, i se păru că s-ar potrivi pe degetul Irinei.
Duse mâna la buzunar, vrând să îl plătească, dar femeia îl opri şi spuse ceva repede băiatului, care îi traduse:
— Spune că este inelul pe care l-a primit de la tata când s-au logodit. L-a primit cu dragoste şi trebuie dat cu dragoste, nu cu bani. Şi ea chiar vi-l dă cu dragoste.
Michael se fâstâci şi, neştiind ce să facă, o luă în braţe pe femeia masivă şi o sărută apăsat pe amândoi obrajii, făcând-o să fie şi mai roşie decât era de obicei.
Privi prin bucătărie şi văzu nişte cutii micuţe pentru mirodenii, vopsite în roşu şi auriu. Arătă spre ele şi băiatul o goli pe cea cu piper, apoi suflă în ea ca să o cureţe şi i-o dădu lui Michael, care aşeză cu grijă catifeaua cu inelul în ea. Se întoarseră cu toţii în salon. Michael se gândi cum avea să reacţioneze Irina primind inelul de logodnă dintr-o cutie de piper şi înţelese că nu îşi făcea probleme din cauza asta deşi, dacă ar fi îndrăznit să-i facă aşa ceva Siennei, în mod sigur i-ar fi aruncat cutia cu inel cu tot în cap.
Irina stătea aşezată la masă, dar cei din încăpere bănuiau că urmează să se întâmple ceva şi aşteptau cu sufletul la gură.
„Ei, aţi vrut spectacol, o să aveţi spectacol”, îşi zise Michael apropiindu-se spre fată. O luă de mână şi o ridică de la masă, apoi o duse până în faţa barului, unde era mai mult loc liber şi puteau fi văzuţi de toată lumea. Se aşeză în genunchi în faţa ei şi întrebă tare în rusă, aşa cum îl învăţase puştiul:
— Irina, vrei să fii soţia mea?
Cu gesturi de prestidigitator, scoase cutia de piper viu colorată şi o deschise, arătându-i fetei inelul.
O clipă, toată lumea crezură că fata va fugi afară, după cum se uita spre uşă, dar, în secunda următoare, ochii Irinei i se umplură de lacrimi. Se aplecă spre Michael, îl ridică de jos şi îl strânse în braţe.
Pentru că nu spunea în continuare nimic, Michael repetă întrebarea, cu faţa îngropată în umărul ei, trăgând cu nesaţ pe nări mirosul ei atât de drag şi de cunoscut.
Cum pe fată o îneca plânsul şi nu putea vorbi, puştiul strigă din tot rărunchii:
— Răspunde-i!
— Da, răspunde-i, strigară şi alţi meseni.
Irina se desprinse din braţele lui şi strigă şi ea:
— Da, da, de o mie de ori da!
Toţi cei din sală se ridicară în picioare şi începură să aplaude, iar Michael profită ca să o sărute îndelung pentru prima dată. Terminară masa în tăcere. De data asta, tăcerea nu mai era apăsătoare, ci purta amprenta unei nerăbdări abia ascunse. Când se ridicară de la masă, fură însoţiţi de matroană, care îl luă şi pe puşti cu ea, de bună seamă să-i traducă, uitând că şi Irina putea să facă acelaşi lucru. Ajunşi la camerele lor, femeia le luă cheile şi le arătă altă încăpere, mult mai mare:
— Aceasta este cheia de la apartamentul nupţial, traduse băiatul. Nu a mai fost folosit de când l-au amenajat, iar mama spune că este o onoare ca nişte oameni atât de frumoşi să îl inaugureze.

Cartea poate fi achiziţionată de pe pagina editurii:
http://www.edituradatagroup.ro/produs/urssa-uniunea-republicilor-sovietice-socialiste-ale-americii/
sau direct de la mine pentru cei care o doresc cu autograf.

Prezentarea romanului aici:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s