Ghidul scriitorului de SF

Am un leu si vreu să-l beu! as putea invoca refrenul vechiului cântec pentru a începe în fortă acest subiect. De fapt am mai multi lei si as dori să presupunem de dragul demonstratiei că nu vreau să îi beau, ci vreau să îi cheltui pe toti pe cărti SF.

Dar mai întâi, pentru clarificarea pozitiilor, să aflăm cine sunt eu.Să mă prezint asadar: sunt Ion Ionescu, cititorul român de literatură SF. În cea mai mare parte a timpului sunt bărbat si am între 15 si 45 de ani. (Cu exceptiile de rigoare, bineînteles). Din motive neimputabile mie în totalitate (ereditate încărcată, vecini, părinti, bunici sau alte rude colaterale suferind de aceeasi boală), iubesc în mod neconditionat literatura SF bună. Prin literatura SF bună înteleg literatura SF care îmi place mie, deci te rog să nu te contrazici cu mine la acest capitol. Banii sunt la mine, dacă îi vrei trebuie să îmi suporti mofturile. Uneori s-ar putea să fii dezamăgit de mine pentru că mai evadez prin domenii colaterale literaturii SF, dar si eu sunt dezamăgit de tine pentru că îmi permiti să fac asta. Ar trebui să scrii în asa fel încât să nu îmi îngădui nici o evadare. Să scrii atât de mult si de bine încât tot timpul să îl dedic numai tie si operei tale. Să nu mai îmi trebuiască să mă duc nici la teatru, nici la concert, să trec nepăsător pe lângă sălile de jocuri, pe net să stau numai atât cât să citesc emailul, televizorul să-l deschid numai la stiri si numai dacă aud că Bush a mai pornit un război, ziarele să le cumpăr numai pe cele unde as putea afla când îti publici noul roman…

Pare o utopie, stiu, dar depinde numai de tine să o transformi în realitate. Si nu uita că eu sunt o fortă! Personalitatea mea multiplă este formată din mai multe zeci de mii de cititori individuali. Din surse sigure am aflat că în 1989 eram format din 100 de mii de cititori! Asta era tirajul cu care se lăuda Almanahul anticipatia si a fost cumpărat până la ultima bucată. Si du-te odată într-un anticariat si întreabă de curiozitate de un almanah Anticipatia dinainte de 1989. Dintre cei 100 de mii de atunci, unii s-au mai pensionat, altii au plecat „ dincolo”, dar jumătate din ei, chiar dacă nu mai cumpără cărti SF, ar putea oricând să recidiveze dacă tu ai stii să ne trezesti fiorul acela indescriptibil cu care asteptam în diminetile geroase de iarnă aparitia Almanahului. Generatia tânără din mine, ridicată după 1989, este mai selectivă si are de ales între câteva surogate de SF – jocurile în primul, rând si filmele SF de la cele peste 500 de ore de televiziune zilnice. Mult! Foarte mult, mai ales că de multe ori se asază să vadă un film Sf si uită să se mai ridice din fotoliu. Si partea asta a mea o simt oarecum trădătoare si aici sunt de acord cu tine: este o metodă perfectă de îndobitocire si de legumizare a rasei umane. Una totală – televiziunea – cealaltă, jocurile, prin interactivitate mai putin periculoasă, dar cu atât mai subtilă. Generatoare de obezi iuti de degete care gândesc în scheme tactice de joc, niciodată aplicabile în lumea reală. Asta este! Acestea sunt datele problemei de la care plecăm si tu nu le poti modifica. În schimb poti să scrii despre jocuri si pericolul lor în asa fel încât, dacă nu îi poti face să renunte la drog, măcar să îti citească cartea. Matrix este un exemplu. Urmează-l! Si nu uita că la baza oricărui film a fost mai întâi un scenariu. Este sarcina ta să recâstigi pentru lectură aceea parte din mine care m-a trădat. Sau care ne-a trădat.

Adu-ti aminte de Ray Bradbury si de avertismentele lui din „451 Fahrenheit”: „ Montag se întoarse cu fata spre nevastă-sa, care sedea în mijlocul salonului si vorbea cu crainicul de la televizor care îi spunea: „ Doamnă Montag, doamnă Montag…” asa si pe dincolo mereu. Convertizorul automat care-i costase o sută de dolari , îi rostea numele ori de câte ori îi rostea, crainicul se adresa publicului său anonim lăsând un gol care putea fi umplut cu respectivele silabe. Un dispozitiv special făcea ca imaginea televizată a crainicului în jurul buzelor lui, să se miste în asa fel încât să pară că rosteste frumos vocalele si consoanele. Crainicul devenea astfel un prieten, un bun prieten.” Până să devină Andreea Esca o prietenă dragă, care să ne spună pe nume, nu mai este asa de mult. Deja orice joc care se respectă ne cere să ne introducem numele la început, apoi ne apelează cu acest nume tot timpul jocului, ne încurajează, ne bate încurajator pe umăr sau ne ceartă dacă nu jucăm bine. Într-o experientă făcută acum câtva timp unui sobolan i s-a implantat un electrod în centrul plăcerii punându-i-se la dispozitie un comutator pe care îl putea actiona după voie. A fost greu până i-a descoperit întrebuintarea: l-a folosit de nu mai stiu câte mii de ori, provocându-si orgasm după orgasm până când a murit de foame si de epuizare. Intră odată într-o sală de jocuri si priveste fetele celor care joacă! Uneori am impresia că fabricantii de jocuri au reusit cumva să elimine din experienta cu sobolanul implantarea electrodului. Stii de ce nu joacă până la epuizare? Pentru că li se termină banii si îi dă administratorul sălii afară. Imaginează-ti acum o lume unde accesul la un calculator cu jocuri este suficient de ieftin… Distopiile nu sunt niciodată destul de sumbre si nici suficient de multe ca să ne atragă atentia asupra acestui posibil viitor. Este adevărat că încă nu dă nimeni foc la cărti, dar ele dispar înlocuite în fiecare zi cu altceva. Este la fel de adevăratcă încă nu patrulează Câinii-roboti pe străzi, vânându-i pe cei care citesc să le injecteze procaină. Dar priveste odată la cei trei cumpărători stingheri dintr-o mare librărie, aflată alături de o mică sală de jocuri unde se înghesuie 30 de jucători. Nu trebuie să îti faci nici un fel de iluzie: jocurile de azi sunt televiziunea interactivă din cartea lui Bradbury. Sau poate chiar mai mult decât atât. Îti mai aduci aminte cum se încheie cartea lui Bradbury? Cu un citat din Apocalipsul Sf. Ioan: „Iar pe cele două maluri ale râului creste pomul vietii, făcând douăsprezece roade, si dându-si în fiecare lună rodul. Iar frunzele acelui pom sunt spre tămăduirea neamurilor.” Numai că rodul celei de-a douăsprezecea luni tare amar mai este, atât pentru mine cât si pentru tine. Ei sunt partea eretică a mea de care uneori îmi este foarte rusine. Si cum arderea pe rug nu a fost niciodată o solutie, trebuie găsite alte căi. Ai putea să dai nepăsător din umeri si să spui: „E optiunea lor, să facă ce vor!” Eu cred că tu, cu talentul tău, ai menirea să îi faci să îsi recapete plăcerea lecturii pentru că altfel, când partea mea vârstnică va iesi la pensie si nu va mai citi SF, vei rămâne numai tu cu ei. Coboară în arenă, cunoaste-ti dusmanul si înfruntă-l cu propriile arme. Ciber-punkul este o solutie, dar poate că este numai un început…Poate trebuie ceva nou…Dar înainte de a încerca citeste cu atentie punctul doi.

(Să acordăm totusi prezumtia de nevinovătie jocurilor si să ne întrebăm dacă oare nu prefigurează germenii celei de a opta arte? In acest caz nu îti rămâne altceva de făcut decât să scrii scenarii pentru aceste jocuri, cu speranta că peste 50 de ani (cam atât i-a trebuit cinematografului pentru a-si câstiga statutul ca artă) vei lua si tu un echivalent al premiului Oscar pentru scenariu.)

Să presupunem, pentru eleganta demonstratiei si pentru usurinta discutiilor, că sunt format acum din, nici mai mult nici mai putin, decât zece mii de potentiali cititori (desi uneori mă simt atât de puternic de parcă as avea 20 de mii de portofele -dacă mă iau după cititorii români ai lui Harry Potter, pe care nu văd de ce nu i-ai putea adjudeca tu). Editurile ar putea să te ajute mai mult publicând sondajele pe care probabil le fac (spre binele lor, sper că le fac), dar secretul si concurenta probabil le fac să ezite. Singura editura care a publicat un top 10 este editura Polirom.

Să aflăm acum cine esti tu, dragul meu scriitor român de literatură SF. Te numesti Ion Popescu si esti un bărbat între două vârste. (Statisticile spun că un scriitor de succes are între 35 si 60 de ani. Dar ca orice statistică, si asta este aproximativă si are exceptiile ei. Dacă ai 20 de ani si simti că ai talent nu trebuie să te opresti din pricina unei statistici. Valoarea nu asteaptă anii. Dar nici nu trebuie să astepti linistit să împlinesti 35 de ani si gloria să îti vină pe tavă. Trebuie până la vârsta asta să înnegresti multe foi de hârtie, sau să tocesti multe tastaturi).

Îmi pare rău dacă te simti cam singur! Dar este firesc: tu, Ion Popescu esti format numai din 10, poate 15 scriitori SF. Si nici o femeie! Turnul tău de fildes pare cam plictisitor fără ele, dar tot statistica ne arată că abia la 48 de scriitori apare si câte o scriitoare. Si nici ea foarte bună. Istoria literaturii române (si nu numai ea) stă drept exemplu. Nu degeaba anticii le atribuiau rolul de muze. Asadar, primeste din când în când câte o muză în turnul tău de fildes, inspiră-te repede si dă-i drumul pe usa din spate până nu se prind paparazzi. De altfel în TopSF100 următor, apar numai trei femei:
http://www.geocities.com/Area51/Cavern/6113/top100.html
Aceste topuri au, mai ales pentru noi românii, o valoare relativă si ar fi bine să fie privite numai ca simple directii orientative pentru că, de fapt, îti arată preferintele celor din străinătate si nu a celor din tară. Dar, dacă vrei să cuceresti lumea nu uita să arunci mereu câte o privire pe acolo, sau pe topurile asemănătoare.

Ocupatia ta de bază este una intelectuală: ziarist, profesor, informatician, bibliotecar, etc., etc. În general, după un obositor sejur pe la locul de muncă, ajungi acasă si începi să scrii. Sau si mai rău, fiind prea obosit, lasi inspiratia să te cutreiere numai in week-end. Atunci când toată lumea îsi duce celula de bază a societătii (familia) la iarbă verde, tu, înfruntând furia consoartei si smiorcăielile kinderilor, viitori scriitori SF din familie, te asezi în fata calculatorului si scrii. Din acest motiv te-as numi mai degrabă un scriitor de duminică. E adevărat că un stat emancipat – si dezvoltat – ar trebui să fie capabil să îsi întretină artistii, dar uite că nu o face Franta, asa că ce putem astepta de la România? Trebuie să găsesti o solutie să poti să îti dedici mai mult timp scrisului! Eu am vreo trei solutii dar, din nefericire, nici una nu este legală.

Ei bine, toate acestea fiind spuse te întreb acum pe tine, Ion Popescu, scriitor SF, ce faci tu ca să mă convingi să dau acesti bani câstigati cu greu tocmai pe cartea ta si nu pe alta? Ai deja un punct din start în ceea ce mă priveste pentru că sunt convins că trebuie de acesti bani să cumpăr cărti SF si nu să-i dau pe altceva (bere, mici, concerte cu Adrian Copilul Minune sau Blondy, loto, curve, teatru, cersetori, FNI, jocuri piramidale, excursii în spatiul cosmic si alte o mie de tentatii care mă pândesc la tot pasul). De fapt poate ar fi bine să clarificăm: aceste tentatii nu pentru mine sunt îngrijorătoare, ci pentru tine, scriitorule SF, care vrei banii mei. Tu trebuie să lupti cu aceste tentatii, nu eu, sper că am pus corect problema! Literatura SF este marea mea pasiune, sunt convins că trebuie să jertfesc pe altarul acestei pasiuni o sumă constantă de bani, dar tu trebuie să îmi mentii atentia treaza, trebuie să scrii în asa fel încât eu, cu cartea ta în minte să pot trece cu pasul ferm pe lângă aceste tentatii, păstrându-mi neatinsi banii până la prima librărie cu speranta că, iată, tu ai mai scris un roman.

Poate vrei să spui că nu te interesează modesta mea contributie la bunăstarea ta materială. Am să te rog atunci să mă scuzi si să nu citesti mai departe. Aceste rânduri se adresează numai scriitorului SF care vrea să-i cumpăr cărtile.

Deci citeste cu atentie micile mele sfaturi si nu le trata cu superficialitate pentru că, dacă nu mă asculti, nu am să te citesc. Intră odată într-o mare librărie cu nume de mare scriitor sau poet român (Eminescu, Cosbuc, Sadoveanu, Slavici, etc., etc.) priveste la hectarul de cărti întinse pe mese, atârnate pe rafturi care toate mă strigă cu copertele lor tipătoare si cu titlurile aurite. Să presupun că, fidel iubirii dintâi, trec cu ochii închisi spre raionul cu literatură SF. Acolo Nemira, Teora, Rao, Dacia, Pygmalion, Polirom si alte câteva edituri mai recent apărute pe piată îsi etalează titlurile. Să îti mai spun, sau stii deja că, dacă cartea ta face parte din portofoliul lor, ai încă un punct în plus? Editurile obscure, apărute peste noapte, ca si volumele apărute în regie proprie nu îmi inspiră prea multă încredere. Este posibil ca si acolo să găsesc mici bijuterii literare, dar sunt prea pătit ca să mai risc. Mă mai uit încă odată în buzunare: o sută, o sută si ceva de mii vreau să cheltui azi pe o carte SF. 3-4 euro, poate chiar mai mult dacă găsesc ceva deosebit, dar asta înseamnă să mă retin de la cea de-a doua bere si să iau tramvaiul spre casă si nu taxiul chiar dacă afară s-a pornit o ploaie rebelă de vară si nu am umbrela la mine. Deci tu, scriitorule SF, nu esti lângă mine să mă sfătuiesti, să insisti să îti cumpăr cartea. Dacă am auzit întâmplător de ea (într-o prezentare la televizor, într-un articol critic dintr-o revistă) mai ai un punct marcat. Dacă am mai auzit de tine – fie de bine fie de rău – subconstientul meu te-a notat undeva – si în momentul în care trec cu privirea peste rândurile de cărti este posibil să îti iau cartea de pe raft când îti întâlnesc numele. Încă nu am ajuns la miezul talentului tău: altii vorbesc pentru tine acum. Tipografii mai întâi: dacă cartea se asează bine în mână si foile nu îi flutură, dezlipindu-se la prima răsfoire, o studiez mai departe si privesc atent coperta. O copertă stridentă în culori vii si tipătoare mă îndepărtează la fel de mult ca si una stearsă în culori palide si neatrăgătoare. (Un punct în minus aici pentru editura Nemira: se impune urgent un grafician talentat acolo, cel putin la colectia SF! Încă nu am întâlnit o copertă care să mă atragă prin desen. Iau cărtile Nemirei în mână si le cercetez pentru autori si titluri si pentru că stiu la ce să mă astept, dar oare câti cititori fac ca mine? )

Un pret exagerat mă îndepărtează – desi uneori cu greu – de o carte si trebuie să fie un nume foarte cunoscut ca să o cumpăr în aceste conditii. „Cimitirul animalelor” m-a făcut să scot din buzunar aproape 200.000 lei, dar era Stephen King. (Carte care are si o copertă bine realizată.)

Deci, presupunând că ai scos o carte bună la o editură la fel de bună, nu uita că acum lupta se dă între tine si monstrii sacrii ai genului. (Să nu ne legăm aici de calitatea traducerilor: un împătimit al genului trece peste asta, chiar dacă greu. Nu uita! Prefer o carte prost tradusă decât una prost scrisă.) Dacă am citit o carte sau măcar o povestire scrisă de tine care mi-a plăcut si mi-a rămas în minte, mai ai un punct câstigat. Dacă esti nou venit în arenă, ce sansă ai fată de un nume cunoscut? Putină publicitate în acest caz nu ti-ar strica! Dacă relatiile dintre tine si editor sunt bune si dacă acesta îsi cunoaste bine interesul si meseria, va sti să transforme lansarea cărtii tale în spectacol. În ceva care să mă facă să aud despre tine. Nu uita că trăim într-o lume în care publicitatea negativă îti va spori de zece ori vânzările în comparatie cu o publicitate obisnuită. Acestea sunt efectele pe termen lung ale puilor născutii vii de la Evenimentul zilei si a violurilor de octogenare de la ProTV. Acum eu nu spun să te apuci să jefuiesti bănci sau să violezi babe, dar dacă tot o faci ai grijă să întorci situatia în favoarea ta: spune că ai făcut-o pentru a obtine bani sa-ti tipăresti cărtile sau pentru a căuta noi surse de inspiratie. Lumea e ciudată, pe nesimtite, niste nebuni au transformat totul în jurul nostru în show si trebuie să te adaptezi si tu ca să ai succesul la care speri.

Citeam undeva că pitigoii de la oras cântă acum mai tare pentru a se adapta zgomotului de fond crescut. Adaptare firească pentru a-si face auzit cântecul de seductie si pentru a nu întrerupe procesul reproductiv. Scriitorul meu drag si scump, adaptează-te! Dacă un pitigoi a putut să o facă, poti si tu! Altfel copii tăi dragi – cărtile tale SF – în curând vor dispărea înlocuite de produsele „culturii” vizuale. Pentru ca procesul de perpetuare al culturii scrise să nu fie afectat, scriitorul trebuie să cânte nu mai tare, ci „altfel”. Zgomotul este de data asta „cultura video” (dacă o putem numi asa), sub toate aspectele ei, manelizarea culturii si căutarea de către consumatorul de cultură a căilor minime de maximizare a efectului ludic. Minimizarea costurilor si maximizarea efectelor, după câte se pare.

Ei, si abia acum, după ce toate acestea au fost zise putem să trecem la sfaturile propriu zise.

1 – Fii cu ochii pe clasicii SF-ului si învată mereu ceva de la ei. Poti vedea ce îmi place anul acesta aici
http://www.computergames.ro/forum/showthread.php?s=&threadid=44569
E adevărat că este prins un esantion destul de subtire din mine: vreo 120 de cititori dar este semnificativ, cred eu. Este la fel de adevărat că nu ai să vezi în acest sondaj decât zece autori, dar nimeni nu te împiedică să initiezi unul cu 100 de autori. Dar câteva concluzii se pot trage si de aici: Isaac Asimov conduce detasat, urmat la foarte mică distantă de Frank Herbert. Deci stilul simplu si actiunea mai degrabă politistă a lui Asimov mai are încă destulă căutare, la fel ca si proza mustind de filozofie a lui Frank Herbert. Ce concluzie ai putea trage de aici? Dacă nu poti scrie ca Herbert, atunci scrie măcar ca Asimov ! Asa, în stilul lui simplu si direct, atât de criticat de unii dintre noi. Îti asiguri 30% din piată, dacă ai si ideile lui bineînteles. Adică scrie simplu, scurt si la obiect. Înfloriturile si zorzoanele stilistice lasă-le pentru altii. Observă că ciber-punk-ul ocupă numai 7% din optiuni, dar cum fanii lui sunt foarte zgomotosi par mai multi. Aici lucrăm pe cifre. Numai 7% din total sunt dispusi să scoată bani pe o carte ciber-punk, asa că spune-le să facă ciocul mic!.

2 – Nu face experimente literare! Cel putin nu pe banii mei! Sau dacă vrei totusi să faci, încearcă să fie unul reusit. Nu o să-ti dau ocazia să recidivezi! Dacă insisti totusi, trebuie să îti amintesti că Urmuz a ajuns în manuale si citit cu fervoare abia la multe zeci de ani după ce s-a sinucis. Trebuie sa îti stabilesti foarte clar optiunile: vrei să te cumpăr eu, sau vrei să te cumpere nepotii mei?

3 – Selectează foarte atent ceea ce publici si mai ales unde publici. Aparitia unui text – oricât de bun – la una din multele gazetele de perete ale internetului, care nu dispun de un minim filtru editorial, va duce mai devreme sau mai târziu la asocierea involuntară a numelui tău cu calitatea acestor „productii literare” de duzină.

4 – Evită să lasi să se vadă fragmente în lucru din ceea ce scrii, fie si din motive didactice sau demonstrative. Putini îti vor întelege demersul si, în loc să se bucure că i-ai lăsat să arunce privire în laboratorul tău, te vor acuza de nehotărâre. E posibil să scrii destul de neatent. Nu lăsa nici un fragment necorectat să ajungă sub ochii publicului. Pentru vânătorii de greseli, asta este de neiertat si vei trece drept agramat. Cu cât vei avea succes mai mare, cu atât ti se va imputa asta. Mai ales că orice absolventă de liceu, ceva mai urâtică, poate face o corectură acceptabilă. Urâtenia este un criteriu obligatoriu, ai grijă! (Cele frumoase nu au avut timp să învete gramatică! Din motive firesti, desigur.)

5 – Caută scriitori de valoarea ta si uniti-vă într-o asociatie profesională cu scop multiplu. Să vă apere drepturile în fata editorilor si a statului, a extraterestrilor – care s-ar putea să vrea să se răzbune pentru că le dezvăluiti secretele – să obtineti fonduri, sponsorizări si subventii – inclusiv de la Ministerul Culturii – în fond, literatura SF este o formă de cultură, fie că se recunoaste asta sau nu. Nu uita ca breslele – asociatiile de mestesugari – au existat de multă vreme tocmai în acest scop. Desi rebotezate în ultima vreme ceva mai exotic „ghilde”, ele există de multă vreme, cu reguli bine stabilite pe care nu aveti decât să le adaptati ,conditiilor actuale. Cu riscul să fiti acuzati de elitism, trebuie să spuneti un nu hotărât veleitarilor, sefilor de carieră, activistilor de ocazie si celor hotărâti să profite din orice situatie. Nu sunt eu în măsură să vă stabilesc criteriile de admitere în această asociatie, dar pe mine, ca cititor si beneficiar al produselor acesteia, m-ar bucura enorm daca singurele criterii de admitere ar fi talentul, opera si seriozitatea.

Desi vechile reguli de admitere în bresle nu mai sunt aplicabile, poate este interesantă o recitire critică a loc. Cu numărul de ani petrecuti ca ucenic, calfă si cu probele de lucru care trebuiau date la fiecare avansare. Probe care erau expuse în casa breslei, să le vadă toti. Si nu este de neglijat faptul că unii – chiar dacă erau odrasle de mesteri mari – rămâneau toată viata ucenici sau calfe! Dacă studiem cu atentie regulile vechilor bresle, vedem că aveau reguli mai democratice decât ne închipuiam.

Editati – dacă puteti – o revistă, ajutati – fie si numai cu sfaturi – tânăra generatie de textieri SF (în fond, printre sutele de condeie care scriu acum alandala pe net, în mod sigur se ascunde, dar se ascunde al naibi de bine, echivalentul român al lui Stanislaw Lem de mâine). Strângeti fonduri, organizati concursuri anuale (premiate, fie si simbolic) pentru tinerii debutanti, concursuri care să fie perfect transparente, organizate în văzul lumii pe net – sub formă de poll-uri, care să evite autovotarea si votarea de către prieteni.

În acelasi mod încercati să scoateti o antologie anuală cu cele mai bune texte apărute în acel an. Premiile pot să fie simbolice si la aceste concursuri, important este să dati girul vostru valoric unor astfel de aparitii. Si să nu ezitati, dacă într-un an nu găsiti nici un text bun, să scoateti un pliant de genul: „În anul 2004 au participat următorii : ………., cu următoarele povestiri………………. Asociatia ……… nu a selectat nici una din ele pentru antologia anuală.” În mod sigur asta se va întâmpla într-un singur an. Este preferabil să nu publicati nimic sub girul asociatiei voastre, decât să stirbiti încrederea în ea. Dati „bunul de tipar” sub sigla asociatiei voastre rar si greu, în asa fel încât eu, atunci când întâlnesc această siglă pe o carte, să pot să o iau cu ochii închisi.

Tineti cont de faptul că vremurile m-au făcut să nu mai fiu deloc patriot! Cumpăr o carte pentru a găsi literatură bună si nu pentru că este scrisă de un român.

6 – Nu intra pe forumuri de discutii ale fandomului! Lasă-i să se bălăcească acolo în balta lor căldută si balcanică. Tu scrie! Pentru discutii organizatorice fă-ti o listă de discutii cu acces restrâns. Dacă dati drumul Meduzei1 înăuntru, asigurati-vă ca are lantul destul de scurt si faceti-o să dea o declaratie la notar prin care să se oblige să vorbească româneste si doar cu un mesaj pe zi.

7 – Evită să îti publici cărtile în regie proprie. Faptul că nu ai găsit un editor care să aibă curajul să investească în cartea ta, nu mă va face nici pe mine să ti-o cumpăr. Poate este superbă, minunată, dar poate este doar pur si simplu rezultatul orgoliului tău exacerbat. Si, cum eu nu am timp să aflu asta, este bine să nu mă pui să aleg…

8 – Nu astepta nimic de la stat. Trăim într-un simulacru de economie de piată. Învată să îi aplici regulile în favoarea ta. Nu te implica în politică mai mult decât este necesar. Stiu, ai să-mi spui că pedeapsa oamenilor destepti care nu se implică în politică este să fie condusi de prosti. Nu uita că dacă participi la o sedintă sau la o manifestare organizată de bosii partidului tău, sau scrii un text pentru mai stiu eu ce fandosit din partidul pe care ai ales să îl sustii, mă lipsesti pe mine de o pagină de literatură SF bună pe care eu o astept cu nerăbdare. Stai în turnul tău de fildes si scrie bine. E tot ce poti face pentru tine, pentru tară si pentru mine, cititorul fidel de literatura SF bună. Si chiar pentru literatura română. În asa fel încât peste 50 de ani, când se va vorbi de Năstase să se spună: „A, mi se pare că e acela care a fost prim ministru când a debutat Ion Popescu.”

9 – Obisnuieste-te să neglijezi fandomul românesc. Este format din vreo o sută si ceva de persoane (poate 150- 200) deci cam unu-doi la sută din totalul meu, în care nici măcar nu stiu dacă pot să-i includ. 90% din ei stau linistiti pe liste asteptând ceva, o minune care să urnească lucrurile din loc. În schimb ceilalti zece la sută fac gălăgie cât sapte forumuri incendiate la un loc. Unii confundă calitatea mesajului cu cantitatea – sau poate doar încearcă să o suplinească – si inundă lista cu mesaje. Am primit 50 într-o zi de la un singur meduz – sub diferite înfătisări – cu un singur rezultat: sterg tot ce primesc de la expeditorul respectiv desi îmi dau seama că pot pierde si lucruri importante. Specificul acestor liste apartinând fandomului este cifra octanică extrem de ridicată. Orice ai spune într-un mesaj, cineva se inflamează si poate ai avea un subiect bun pentru o viitoare povestire prin descrierea modului cum, în numai câteva replici, toată lista de discutii este în flăcări. Dacă oamenii ăstia ar avea un buton nuclear pe mână, pământul ar fi distrus de cinci ori pe zi.

Principala lor preocupare – desi la prima vedere este dragostea comună pentru literatura SF si căile de promovare a ei – este: criticarea a tot ce nu este cu ei, vânarea de dinozauri SF, baroni SF, fosti comunisti, cei care cheltuie banii UTC-ului, sau ai statului folosindu-se de numele lor, promovarea de tigri bengosi, pantere, crocodili si alte reptile, initierea de revolutii, revolte, lupte de stradă, promovarea textelor cu iz SF peste tot în lume, înfiintarea a cât mai multe gazete de perete pe internet – ai impresia că pe copiii ăstia tovarăsa de română nu îi lăsa deloc să scrie la Gazeta de Perete a scolii – si acum, scăpati de sub ochiul ei vigilent, se răzbună. Nu ai ce învăta de la ei! Desi, aparent, ei iubesc literatura SF, de fapt se iubesc numai pe ei si iubesc numai textele SF scrise de ei (cu exceptiile de rigoare, textele SF scrise de prietenii care le-au lăudat „opera”). Ar trebui, în măsura în care iubesc literatura SF bună si sunt chiar atât de patrioti pe cât se laudă, să renunte fiecare la câteva beri pe lună – sau pachete de tigări – si uite aici 200 X 100.000 lei = 20 de milioane pe lună. Bani suficienti pentru o revistă, pentru o carte, pentru un premiu, pentru tot ce vrei. Am să fac propunerea asta mai pe larg în „Sfaturi pentru un membru al Fandomului”.

Crezi că se va alege ceva de ea? Nu! Asa cred si eu! Suntem pierduti în plină Balcania.

10 – Evită popularitatea cu orice pret si nu te îngrămădi pe forumuri si pagini internet numai de dragul de a fi acolo. Se va crede că vrei să suplinesti calitatea prin cantitate. Pot da un singur exemplu:

Vladimir Colin – seniorul literaturii SF românesti, atât de prematur plecat dintre noi – îl găsim pe net (cu Google) de 245 de ori.

Ovidiu Bufnilă – tot cu Google, de 1017 ori.

Concluzie: QED (Quod erat demonstrandum).

Este adevărat că trebuie să ajungi cunoscut lumii, dar nu cu orice pret si, mai ales, nu cu orice texte.

11 – Despre tehnici literare nu cred că mai este cazul să îti vorbesc. Alege-o pe cea care te reprezintă mai bine. Si totusi… atunci când ai o idee bună nu ezita să o transformi în roman. E atât de usor! Se pare că asta este ceea ce se cere în acest prelungit sezon literar.

12 – După cucerirea pietii românesti, sau mai bine în acelasi timp, asigură-te de serviciile unui bun traducător în engleză si promovează-ti lucrările în revistele importante. Nu uita că, în ciuda luptelor disperate ale verilor nostri francezi, în cel mult zece ani lumea va fi un sat englezesc ceva mai mare.

13 – Ultimul sfat este: nu-mi asculta sfatul! Fă cum vrei tu, dar în cel mult trei ani să te văd în topSF100!
Si, daca se poate, nu votat acolo de prieteni.

– L-am folosit aici drept material didactic pe Ovidiu Bufnilă, nu pentru că m-as îndoi de calitătile lui umane sau literare, ci pentru că pare singurul capabil să ducă imensa povoară a culpabilitătii unei întregi generatii. Ar trebui ca fiecare scriitor să îsi asume partea lui de vină că el însusi, si nici unul din colegii lui români, încă nu este în topurile lumii si să ia măsurile care se impun. Acest material se vrea a fi doar un material de lucru, o simplă premisă pentru necesarele si ulterioarele discutii având drept scop promovarea SF-ului românesc acolo unde îi este locul.

meduzal = una din nenumăratele înfătisările lui Ovidiu Bufnilă pe forumul Rofandom. În 19 si 20 iunie 2003 a trimis numai pe acest grup de discutii 78 de mesaje!

Anunțuri

  1. Pingback: SciFi & Fantasy Romania

  2. Pingback: citesc deci exişti « Ştefan’s rant

  3. Pingback: SciFi & Fantasy Romania » Blog Archive » Frontiera de Lucian Dragoş Bogdan

  4. Mdeah, nu prea sunt de acord cu top 100, dar ma rog… in primul rand acolo se cam amesteca S.F. cu fantasticul… dar uite ca deviez de la subiect, sfaturile mi se par excelente si observ aceashi originalitate in scris, originalitate care pur si simplu… ma incanta

  5. Cautam autori romani pentru colaborari la SCI-FI Magazin, lunar SF ajuns la nr.3 (www.sci-fi.ro)
    Evident, textele publicate se platesc autorilor.

  6. eu nu vreau sa fiu in top 100, as ochi top 1, nu stiu daca se poate, dupa articolul asta eu m-am hotarat sa devin scriitor SF autentic. Dar stiu ca mi-a luat ceva timp sa-l citesc, m-am gandit ca daca tot sunt gratis sfaturile poate se merita. Unele se merita, altele nu se merita.
    Sfatul 10 se merita, fiindca zice sa eviti popularitatea care e un cuvant indraznet si ascunde inauntrul lui ceva necuvincios
    Cu regula 11 nu sunt de acord, decat sa-mi aleg o tehnica sa ma reprezinte pe mine mai bine aleg tehnica lui asimov sa ma citeasca lumea, parca asa am inteles dar poate ca n-am inteles
    Sunt de acord cu regula 5, cine se asociaza cu mine pentru top 1?

  7. Pingback: Mixul de Cultura » Ghidul scriitorului…

  8. Pingback: Întâlnire cu o zeiţă | Gazeta SF

  9. Pingback: moshulsf

  10. La ce (poveste) se refera acest frament „încă nu patrulează Câinii-roboti pe străzi, vânându-i pe cei care citesc să le injecteze procaină.”? Nu reusesc sa gasesc pe net… 🙂

  11. Dulăul Mecanic dormea, dar nu dormea, trăia, dar nu trăia, în vizuina lui care bâzâia şi vibra molcom, învăluită într-o lumină palidă, într-un colţ întunecat al unităţii de pompieri. Lumina difuză de la ora unu noaptea, razele lunii de pe cerul încadrat de fereastra uriaşă lăsau ici-colo dâre pe fiara de alamă, cupru şi oţel, care vibra imperceptibil. Luna sclipea pe fărâme de sticlă rubinie şi pe firele de păr subţiri şi sensibile din nările căptuşite cu nailon ale creaturii care tremura uşor, uşor, proptită pe cele opt picioare cu pernuţe de cauciuc.
    Montag se lăsă să alunece în jos pe bara de alamă. Ieşi să privească oraşul; norii se risipiseră complet; îşi aprinse o ţigară, apoi se înapoie şi se aplecă să se uite la Dulău. Semăna cu o albină uriaşă, revenită în stup cu trupul încărcat de nectar adus de pe un câmp sălbatic unde mierea era plină de otravă, nebunie şi coşmar, şi acum dormea ca să se risipească răul adunat în ea.
    — Salut! şopti Montag, fascinat ca de fiecare dată la vederea fiarei moarte, şi totuşi vii.
    În nopţile când nu aveau de lucru – ceea ce se întâmpla în fiecare noapte – oamenii coborau pe barele de alamă şi puneau în funcţiune sistemul olfactiv al Dulăului; apoi dădeau drumul la şobolani, uneori pui sau chiar pisici, care, oricum, urma să fi înecate, şi pariau care dintre vietăţi avea să cadă prima în ghearele Dulăului. Animalele erau lăsate în libertate. Trei secunde mai târziu vânătoarea lua sfârşit: şobolanul, pisica sau puiul capturat pe la jumătatea holului era imobilizat cu labele, în timp ce din botul Dulăului ieşea un ac de oţel lung de zece centimetri, care injecta victimei doze masive de morfină sau procaină. După aceea prada era aruncată în crematoriu. Începea o nouă partidă de vânătoare.
    De cele mai multe ori când aveau loc astfel de distracţii, Montag rămânea sus. Cu doi ani în urmă făcuse şi el prinsoare cu cei mai pătimaşi dintre colegi, pierduse leafa pe o săptămână şi trebuise să înfrunte furia necontrolată a lui Mildred, vânătă la faţă de supărare. Acum însă îşi petrecea nopţile stând întins pe patul lui cazon, cu faţa la perete, ascultând râsetele ascuţite care răzbăteau de la parter, fuga şobolanilor ca zbârnâitul unei corzi de pian, chiţăitul şoarecilor ca o coardă de vioară şi tăcerea adâncă, apăsătoare şi mişcătoare a Dulăului, care sărea în lumina lunii ca o molie, găsindu-şi victimele, imobilizându-le, înfigându-le acul, ca apoi să se înapoieze în cuşca lui, unde rămânea nemişcat, parcă oprit printr-un buton.
    Montag îi atinse botul…

    ( 451º Fahrenheit (titlu original Fahrenheit 451) (1953) este un roman aparținând genului Science fiction scris de autorul american Ray Bradbury. Romanul prezintă o societate futuristă în care cărțile sunt interzise, iar pompierii au rolul de a găsi și arde cărțile. Titlul provine de la temperatura la care se aprinde hârtia obișnuită, și anume 451 °F ≈ 233 °C.)

    http://ro.wikipedia.org/wiki/451%C2%BA_Fahrenheit

    • Multumesc frumos! Spre marea mea rusine, nu cred ca am citit Bradbury, desi am un prieten care imi recomanda de vreo trei ani Aici sunt tigri. Nu reusesc sa dau de ea nici prin anticariate, nici la biblioteca, nici prin librariile din oras… Macar acum stiu ca imi voi spala rusinea citind 451º Fahrenheit. 🙂

  12. Pingback: Cum să publici o carte? | Sergiu Somesan

  13. Eu (Tele Buinoiu) am inceput o povestire SF cu multi ani in urma, dar pozitiva in sensul ca dadea un impuls celor care o citesc sa faca bine in jur. Era vorba pe de o parte de niste roboti care lucrau in mediu toxic pentru ca oamenii sa nu se mai intoxice si sa-si strice sanatatea. Problema era ca sefii care erau tot roboti au inceput sa ia decizii-hotarari fara ca ei sa ia contact cu aceste substante ( vezi sefii de azi) deci fara sa inteleaga ce se intampla efectiv acolo in sectie.
    Pe de alta parte mai era un nebun care pronunta cuvintele foarte clar si era foarte sigur pe ceea ce spune, foarte bine imbracat, civilizat adica insa nimeni nu intelegea ce spune pentru ca folosea intr-adevar cuvinte cheie de interes general dar nu era nici o logica in ceea ce spunea-am creat acest personaj cu gandul la politicieni romani si neromani.
    Cand am observat ca scrisul meu traieste, am hotarat sa lupt pentru pace pentru ca toata lumea se astepta atunci in 2006-2007 la declansarea celui de-al treilea razboi mondial datorita conflictului dintre SUA si Iran. Am luptat impotriva dezinformarii tot anul 2007 si in parte am reusit, cealalta parte a fost sansa Iranului ca a inceput criza economica si SUA a devenit preocupata de aceasta si s-a oprit acea dezinformare (ca Iranul are program nuclear militar). Aceasta lupta pentru pace a continuat pe urma pana in 2015. In timpul acestei lupte pentru pace am primit tot felul de adjective. De la ce pozitive la cele negative si invers.
    Roman SF nu o sa scriu pentru ca exista in realitate destule, cum sa le spun, fenomene incredibile de care nu vorbeste aproape nimeni. Prin urmare realitatea contine forte multe lucruri incredibile care depasesc cu mult ceea ce poate sa scrie intr-o carte.

    • Revenind la subiectul SF, datorita faptului ca robotii-sefi au ajuns sa HOTARASCA au aparut conflicte intre ei si de aici intreruperi de productie ceea ce strica toate calculele de mai sus de pe ierarhie unde erau oameni care semnasera niste contracte. Si asa a aparut necesitatea unor psihologi de roboti.
      Dar daca mai continui ajung din nou la 3 pachete de tigari pe zi ceea imi intezice familia (nota autorului). INTOTDEAUNA EXISTA O INTERDICTIE.

  14. Acum revenind la realitatea jurnalistica, jurnalistii de meserie (dar nu numai ei) au inceput -aceasta este tendinta- sa compuna scenarii=minciuni care ajuta la declansarea conflictelor nationale sau internationale. In al doilea rand, ca om care a colaborat cu constientul colectiv imi dau seama ca ar trebui sa scriu lucruri mai usor de inteles si de priceput pentru cititor pentru ca atentia la ceea ce e scris a scazut foarte mult. Dovada este si faptul ca acum cartile se scriu cu litere mai mari ca sa nu oboseasca cititorul. Din acest motiv are mai mare succes ce se scrie pe fatada firmelor decat ce se scrie intr-o carte. De asemenea reclamele se dau pe un sonor mai mare CA SA AUZI MAI USOR SI SA FII MAI ATENT LA ELE. Pentru ca , nu-i asa, daca nu s-ar mai vinde nimic, unde am ajunge?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s